Ca un prieten bun, muntele

Am dat peste un fel de scrisoare trimisă unei bune prietene în 2010. Atunci a avut un impact personal, acum îl are și mai și, însă nu se mai aplică doar destinatarului și expeditorului. E interesant să citesc rânduri ce mi-au aparținut cândva, să descopăr promisiuni de care nu m-am ținut, sau dimpotrivă, crezuri ce-au rămas verticale.

Cert este că muntele mi-a fost un fel de tutore. Nu prieten, nu înger, ci un amestec de severitate pentru minte și blândețe pentru inimă. Când ajungem să credem că muntele e doar un loc de extaz pentru ochi și un teren de încercare pentru picioare, devenim brusc mai săraci prin însuși faptul că n-am conștientizat pierderea.

prieteni pe muntele prieten

...citește mai departe ↑

Scrisoare catre Paul

Bucuresti, 1 aprilie 2010 Draga Paul, N-am timp sa citesc si sa comentez cat mi-as dori de des, dar cand ceva ma provoaca, originile oltenesti ma tradeaza si impulsurile ma arunca in actiune, nu intotdeauna asa cum mi-as dori insa.  Nenea readeru’ mi-a dezvaluit azi OFFtatul dintre randurile tale si-am zis sa nu raman ne-spusa.

...citește mai departe ↑

Pagina 12