Iunie s-a strecurat printre ploi amânând continuu venirea… verii. A plouat până a ajuns Elveția la știri cu viiturile. A plouat de mi s-au umplut roșiile pe balcon de frunze, nu de flori. A plouat de parcă nu mai pot pleca undeva fără umbrelă sau geaca de ploaie. A plouat de mi s-a făcut dor de soare și căldură, încercând să nu irosesc zilele cu raze chiar și obosită fiind.
Iunie a fost și despre a doua lună de serviciu, cu deja mai puține zile de navetă, despre un concurs reușit în contextul alergărilor constante. Totuși, mai puțin munte, asta și din cauza ploilor cu fulgere, vremea îmbiind la învârteli pe lângă casă, nu la altitudine.
Strava zice că în luna iunie am strâns 17 alergări cumulate în 188km cu 5520m+, cu două urcări la St. Anton, doar șase până acum de la începutul anului…. S-au adunat și 20km de drumeții în familie cu 900m+ (deși Miruna cu Andrei mai au una de vreo 10km cât am fost eu la concurs) și vreo 15km pe bicicletă (fără să socotesc ieșirile la cumpărături, când nu pornesc ceasul).
Am continuat alergările de miercuri cu grupul MILA, de-altfel e singurul antrenament de care mă mai țin și care pică la fix în mijlocul săptămânii de lucru, într-o zi în care nu merg la birou (în ziua de navetă, după 5h de stat pe tren, am picioarele praf, umflate și „mereu gata” de cârcei, și mi-e suficient drumul de la gară acasă…).
Cu toate că alerg mai puțin, consider că reușesc să-mi mențin nivelul de fitness (e un grafic pe strava care îmi confirmă ceea ce și simt) și cred că mi se potrivește mai bine acest stil, cu alergări mai rare, făcute cu chef. Odihna e oricum singura mea metodă de recuperare, încă n-am deschiderea de a merge la kineto sau masaj sau alte proceduri ca parte din pregătire (știu că aș apela în caz de accidentare, dar altfel…).
În mișcare, în familie + cursa
8 iunie, o drumeție în familie în Alpstein, de la Hoher Kasten la Brülisau, adică o coborâre (7km, 2.5h). Fiind cu Miruna, am ales să luăm telecabina pentru că urcușul e direct și înclinat și astfel am putut să ne bucurăm de peisaj coborând pe o variantă ceva mai lungă. Am sfârșit grăbind pasul pentru că norii de furtună arătau destul de convingători.
A fost genul de ieșire unde copilului nu i-a convenit nimic, în care o pișcătură invizibilă i-a dat mâncărimi vizibile și multe alte asemenea motive pentru nemulțumiri continue. Nu că am avea oricum parte de un minut de liniște…
*
22 iunie, al doilea concurs montan al anului: Engadin Scuol Trail, cursa Enziana (21km, 1200m+, 2h29min, locul 4 open și locul 2 la categoria de vârstă). Am povestit deja despre cursă, i-am scris jurnalul dintr-o suflare (bună și naveta pe tren la ceva!), căci mi-a mers drept la suflet.
Zona e foarte frumoasă, chef de alergat a fost, ziua bună m-a nimerit, în sfârșit!, toate astea au dus la o amintire frumoasă și la o doză de încredere de sine, de care aveam nevoie. Mereu am.
*
23 iunie, Scuol, o scurtă drumeție cu prietenii la lacul Lai Nair. Vremea n-a mai urmat tiparul cu soare dimineața și furtună la amiază, astfel că ne-am mulțumit cu o scurtă doză de mișcare, numai bună pentru noi fetele care am concurat, dar și pentru băieți și copii, ei urcând cu telecabina la Motta Naluns, dar coborând pe jos vreo o mie de metri elevație negativă.
*
29 iunie, drumeție în familie în Munții Werdenberg (Alpstein), până aproape de vârful Alvier (2343m), 7.5km, 700m+ în 3h20min. Cum vântul a bătut foarte tare, Miruna cu Andrei s-au oprit într-o șa și doar eu am continuat până spre vârf, dar cel mai important e că ei i-a plăcut, nu s-a plâns de nimic, dimpotrivă, voia tot mai sus și mai repede și a mers la una cu noi.
E drept că am prins o zi superbă pe munte, în ciuda norului de praf saharian care s-a tot apropiat până a înghițit tot orizontul, dar n-a putut știrbi miile de floricele și tufele de rododendron sau bucuria copilului de-a țopăi pe pietre. O să apară și un jurnal separat pentru că am prea multe poze de ales și, fiind o tură reușită de familie, merită o poveste dedicată.
Galeria ici-colo
