Articole cu tag-ul: viata in miscare

Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.

[Jurnal în mișcare 09’26] Trei curse și munte în fiecare weekend

2026-09-30 · MUNTE, Pagini de jurnal · 4 comentarii ·
curse si mult munte in familie

Septembrie a debutat, ca și anul trecut, cu verticalul Karrenlauf, urmat chiar a doua zi de crosul orașului, Altstätter Städtlilauf, ca peste o săptămână să mă așez la startul unei curse montane ce-mi place foarte mult, Arosa Trailrun. Așadar, de la platul orașului la dealuri și vârfuri de munte, am alergat de toate. Iar asta se simte bine.

Și pentru că vremea a fost „de treabă”, ieșirile în natură s-au ținut lanț. Cu sau fără oboseală, timpul tot trece, dar măcar plecările de-acasă sunt memorabile. Recunosc însă, îmi e tot mai greu să îmbin rolurile și treburile (familie, job, casă, mișcare/munte, voluntariat, blog, eu însămi) astfel încât să simt că le fac bine aproape pe toate. Mă uit în jur și văd că lumea mai renunță la câte ceva, dar ale mele mi se par prea interconectate: ce să tai să nu mă ciutesc?!?

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’26] la cald

2026-08-31 · Elveția, Pagini de jurnal · 2 comentarii ·
cald toamna fortata brandusa august

E a cincea vară în Elveția și ca ea… niciuna. Că-n august e cald, nu miră pe nimeni, dar să experimentez la propriu valuri de căldură, adică vânt cald a cărui adiere te leșină, să văd că până și iarba „veșnic” verde înceapă să piară de pe pajiști, cum seacă una după alta toate sursele de apă, a fost ceva nu doar nou, dar și demotivant în ale mișcării.

Începusem luna bine, cu o drumeție lungă în doi, dar apoi numărul de kilometri a scăzut treptat, din tot felul de motive, unul fiind testul la germană. Tradiționalul vertical MILA s-a simțit ca o alergare de grup. Drept răcorire, am făcut progrese la înot. Finalul de lună „a scăpat turma”, ploile revigorând și motivația, nu doar natura, iar ieșirea cu cortul a fost ca o reamintire că vara s-a gătat și weekend-urile cu vreme bună sunt numărate. Iar cu haosul acesta climatic, e de evitat risipa…

...citește mai departe ↑

Vraja Engadinei continuă, în Zernez de Rusalii

2026-06-06 · Elveția, MUNTE · 2 comentarii ·
Zernez Engadin trailrunning

Într-un pahar cu apă din Marea Neagră sunt șanse mari ca cel puțin o picătură să provină din Engandin, Valea Inn-ului, singurul râu elvețian care, vărsându-se în Dunăre, își continuă curgerea spre meleagurile noastre. Căci lumea-i mică și geografia o leagă.

Iar să tot revenim în Engandin devine un obicei bun, căci e la vreo două ore de condus, în campinguri găsești locuri libere chiar și cu o zi înainte de Rusalii, iar peisajul, indiferent de anotimp, are un farmec deosebit.

Aici timpul curge altfel, natura te absoarbe, e o senzație ospitalieră continuă de spațiu, de loc pentru toată lumea, fără valuri de turiști care doar pozează, iar stilul arhitectural spune o poveste în sine, devenind preferatul meu fără să-mi fi propus vreodată asta.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 05’26] Vremea izbucnirii

2026-05-31 · Pagini de jurnal · 6 comentarii ·
vremea alergării Engandin pretirea pentru vara

Vine vara, bine-mi pare, izbucnesc în alergare! Și nu doar pentru că, în sfârșit, vremea a permis și n-am avut vacanțe care să perturbe programul, ci pentru că data maratonului e aproape și au rămas doar două luni să îngraș porcul: mai și iunie. Realitatea cifrelor e mereu nemiloasă, iar senzația de student nepregătit e frustrantă. Spre deosebire de un examen unde poți avea norocul să pici pe singurul subiect pe care-l știi, maratonul montan te notează de nu te vezi: ce-i frumos, rămâne frumos (muntele, provocarea, experiența), ce-i greu însă se poate dubla, tripla… Este o versiune controlabilă a ceea ce aduce în general viața. Din care noi alergătorii învățam continuu, de unde și adicția (sic!).

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 04’26] Aprilie e despre România

2026-04-30 · Pagini de jurnal · 2 comentarii ·
despre România

Refolosesc titlul de anul trecut pentru că e foarte potrivit. Vacanța Mirunei de Paștele catolic se transformă automat și în vacanța mea și, din fericire, și Paștele ortodox se încadrează în cele două săptămâni de acasă, făcându-le o bucurie părinților că suntem alături de ei. Desigur, nu putem fi chiar peste tot unde ne-am dori, dar reușim de fiecare dată să împlinim dorințe și să promitem altele noi.

De la zăpezi la soare arzător, aprilie a avut de toate, e luna în care verdele explodează chiar dacă iarna se tot întoarce, e luna în care lucrurile începute trebuiesc accelerate, iar ce-a fost amânat, trebuie decis. Acum ori… la anul! Tocmai de aceea mini vacanța în România e ca un ultim răsfăț (social, psihic și, desigur, culinar) înainte de a trece la treabă.

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »