Oameni Suntem II. Oameni și Culori
Montrealul imi da pe langa starile aferente venirii mele aici si un bun prilej de observatie. Astazi despre masini un pic, despre oameni, despre mine, despre cum atunci cand ninge o face ca peste tot in lume.
Articole în categoria 1.5 ani de Canada
Viața în Montreal, orașul în care am aterizat într-o zi friguroasă de februarie 2013. Impresii turistice, sociale, cotidiene, călătorii cu mașina, cu bicicleta, drumeții prin Apalașii din Quebec.
O tură mică pe un munte mic mic: Mount Royal
Ce poți face într-o zi de marți, în a treia zi de Canada, când abia înrolat în rândul imigranților ai o groază de treburi – multe de făcut și mai multe de aflat, când abia te descurci pe străzile adiacente blocului unde locuiești?
Să vă spun drept, tocmai plecasem de la RAMQ (Régie de l’assurance maladie du Québec) unde depusesem actele pentru cardul de sănătate, Andrei se îndrepta spre muncă, iar eu îmi propusesem să dau o tură prin zonă în căutarea unui magazin alimentar – grocery, cum îi spune aici – și cum mergeam eu așa cu ochii numai denumiri de străzi, blocuri, reclame, oameni, semafoare, numărând multele cafenele și magazine de dulciuri văd că una dintre străzi se termină cu ceva deal împădurit. Mi se aprinde beculețul că trebuie să fie parcul Mount Royal-ului, dealul, muntele, cel mai înalt punct al orașului și desigur, mâncarea mai poate aștepta!
Oameni Suntem I. Buletinul de impresii
Deschid aici o serie de articole pe tema Oameni Suntem căci neavând cu cine sta la taclale toată ziua mi se adună foarte multe păreri și povești, iar eu mi-s tare vorbăreață și astea nu-s nici treburi profunde, ci chestiuni de zi cu zi pe care nu vreau să le păstrez doar pentru mine și astfel, vă includ vrând-nevrând și pe voi în duplexul România-Canada. Și apoi, o să intervină obișnuința și mi-ar plăcea să nu se piardă modul cum văd în prezent lucrurile.
Nu mă îndur
Nu mă îndur să-mi potrivesc ceasul de la mână.
A rămas pe ora României pentru că în primele zile mi-a fost lene să o schimb, iar acum nu mă îndur. Nu mă întrebați de ce, nu sunt tristă, nu e ca și cum aș renunța la ultimul lucru de acasă (doar am toată averea într-un geamantan – vorba vine, că mai am și o cutie 😀 ) doar că nu pot renunța la timpul pe care mi-l arată. Stupid de uman, dar asta e cu toate că am pus ceasuri duble și la calculator și pe blog.
Montreal – impresii la rece
Da, la rece, nu pentru că brusc aș fi devenit obiectivă ci pentru că deși termometrul arată -9 grade, vântul insistă la un “feel like” de -20. Cu un bagaj rătăcit în care se afla fularul cel gros, ciorapi sau colanți de luat pe sub blugi (ce în combinație cu asprimea vântului au căpătat mângâieri de tablă), cunoașterea Montrealului se petrece deocamdată în viteză și cu nasul ascuns mai mult în eșarfă.
Impresii, impresii, care mai de care pentru că deocamdată văd câte un pic din câte ceva pe câte undeva.
