Toată lumea îți spune că în Montreal iarna e lungă. Normal că tu speri să nimerești un an bun în care sfârșitul de martie să plesnească mugurii pe crengi. Aici însă până și copacii știu că 1 aprilie e ziua păcălelilor și nu se lasă amăgiți de unele zile cu soare și cu zece grade.
Obișnuința de care mă întreabă toată lumea e ușor amânată căci pe lângă lucrurile bune de pe aici există și unele, precum mâncarea, unde nu găsesc motive de laudă. Eu nu sunt nici dintre cei care ajunși pe alt tărâm ori ridică în slăvi tot ce văd, ori critică tot ce mișcă. Nu există locul perfect și chiar dacă ar exista și am ajunge acolo, ar trebui să treacă mulți ani ca să putem spune că-i aparținem și noi întrucâtva.
Vremea trece, anotimpul nu prea
Părea să vină primăvara, dar nu mai vine. Deocamdată. Frig, vânt, ploaie, ceva steluțe în prognoza meteo. Aproape că și astenia de primăvară mă căuta pe acasă. Ne-am luat biciclete și am sperat că putem deschide sezonul cum se cuvine că tot a fost duminica Paștelui. Legat de asta, habar n-am cum au sărbătorit oamenii pe aici sau dacă o fac în vreun fel, însă la ce zi posomorâtă a fost în care doar vântul hălăduia pribeag pe străzi, nu ne-am încumetat să cercetăm orașul.
Mă întreb unde s-au dus bietele păsări. Nici veverița nu mai vine în plimbare, pesemne că albul zăpezii o scoate mai degrabă din scorbura ei decât ploaia monotonă. În mini-plimbarea de vineri am băgat de seamă că sunt tare multe păsări și cu un aparat foto cu ceva zoom (măcar 12x) aș putea să prind câte ceva din coloritul lor bogat. Pesemne că lipsa maidanezilor, poluarea redusă, prezența generoasă a spațiilor verzi (copacii sunt plini de cuiburi în care probabil nu aruncă nimeni cu pietre, iar cei mai mulți dintre copaci mor de bătrânețe și nu de lama drujbei), plus climatul de peste vară le priește de se aciuesc în oraș ca într-o pădure.
Culinare și nu numai
Ieri a fost Paștele catolic și doar așa îmi explic prezența bruscă a mărarului pe rafturi. Dacă nu mi-ar fi plăcut mărarul sigur aș fi simțit lipsa leușteanului sau a țelinei. Sunt niște verdețuri, niște simple ingrediente veți spune. Nu lipsa lor e problema ci conștientizarea acestei lipse pe termen lung…
Ca să știu o treabă mi-am pus la congelator două legături de mărar, să fie pentru zilele mai triste, mai fără de aromă. Mă bate gândul să pun ceva răsaduri în ghivece pe balcon sau să mă interesez dacă pot închiria o parcelă în grădina de lângă clădire. Exact, avem un teren lângă noi parcelat exemplar unde poți închiria un lot și cultiva legume. Din câte am înțeles sunt și niște reguli destul de stricte legate de micro-agricultura în astfel de spații. Cum altfel?!?
În privința mâncărurilor, merg tot pe rețetele știute de-acasă cu toate că schimbarea ingredientelor le schimbă și gustul. Ce mă șochează încă sunt etichetele-pomelnic și faptul că uneori nici apa nu e doar apă… Noroc că se specifică totuși într-un fel de tabel standard prezent pe toate alimentele cantitatea de sare de pildă, de fibre sau numărul de calorii. Dacă vrei să mănânci echilibrat și cât de cât sănătos trebuie să citești toate etichetele cu mare atenție. Noi ne-am luat țeapă cu niște banali castraveți murați în… zahăr pe care nici pe post de compot nu-i pot consuma. La 30gr de castraveți sunt 10gr de zahăr. Pe de altă parte, când vezi peste 20-30% sare pe un ambalaj de mezeluri sau cașcaval te întrebi de ce au mai pus și alte tone de conservanți și cât la sută mai rămâne pentru ingredientul de bază…
Concluzia mea puțin exagerată (căci oameni suntem) este că și dacă faci foamea ai șanse să te îngrași din aerul ispirat și din apă…
Ăsta a fost singurul lucru cu care nu m-am putut obișnui nici eu în zonă: mâncarea. Văd că nu-s singura … Îmi amintesc că până și merele sau bananele nu mă satisfăceau, nici cele cumpărate bio, nimic. Am găsit totuși la un moment dat QFC, nu știu dacă o fi și în Canada. Cert e că aveau produse importate din bătrânul continent. Nu cred că ajută la adaptarea organismului, însă cât aveam eu de stat acolo a fost ok.
@Liliana: daca e sa fiu ceva mai directa as spune ca 90% din ceea ce se numeste generic ”mancare” e de fapt un conglomerat de porcarii printre care alimentele de baza in stare pura ocupa cel mai mic procent. Si nu e vorba de adaptare, e vorba de ceea ce contin si de ”imbunatatirile” aduse gen: lapte cu vitamina K sau E sau D sau mai stiu eu care…
Painea are pe langa faina, apa si sare inca zece ingrediente incat te intrebi cate ingrediente are cozonacul: 30, 40??!
Știu, pt mine a fost îngrozitor. Totodată mi-am răspuns destul de limpede că n-aș putea trăi acolo, fie și numai din considerentul ăsta. Găsisem un singur loc unde să cumpăr pâine, o făceau atunci la cuptor, dar tot conținea o tonă de zahăr sau mă rog, niște prafuri. Însă mereu am zis că numai eu am problema asta, am colegi care ar mânca zilnic la McD și li se pare ok …
@Liliana: mda, daca e sa iau in calcul doar mancarea, ajungi la concluzia ca nu e suficient sa existe in magazine si sa ai bani s-o cumperi.
In definitiv, nu traiesti pentru a manca, dar ramane la alegere locul unde sa traiesti si sa simti ca societatea inca se refera la oameni si nu la consumatori…
Ai mare dreptate, însă nu putem inversa piramida trebuinţelor. Ca să ajungem la nevoile superioare, de self actualization, cele de bază trebuie să aibă al lor prag de satisfacţie. Cât despre societate, aici e o discuţie mult prea personală ca să suporte argumente de tip logic sau raţional. Singura contră a mea aici e mâncarea preprocesată.
O da, leusteanul! Pe aici pe la mine se pare ca oamenii nu au auzit de el, dar se pare ca are totusi o denumire si in franceza, deci exista, am reusit sa descopar :)). Am cumparat seminte din Romania si le-am semanat in ghiveci. N-a mers. Pana la urma mi-am facut porovizii de leustean uscat tot din tara. N-are acelasi gust ca cel proaspat, dar decat deloc….
Asa ca succes! Daca iti poti inchiria o parcela ar fi perfect. M-am gandit si eu odata la asta…
Eu mai am o problema asemenatoare cu usturoiul verde :))!
@Larisa: am cercetat plicurile de seminte dintr-un magazin si inafara de patrunjel n-am gasit nimic din ce ma interesa.
Din tara nu ma gandesc sa aduc… cred ca refuz sa fac asta, cumva…
La usturoiul verde nici nu m-am gandit, dar sunt bucuroasa ca macar exista ceapa verde. Are acelasi gust si miros, de ce-o fi cu adevarat in ea nici nu ma intreb…
Cauta magazine gen rusesc, balcanic, sarbesc, chiar si turcesc. Sigur gasesti unul de prin Estul Europei pe undeva. Chiar daca n-o sa aiba produse romanesti, o sa gasesti destule chestii asemanatoare. De ex: muraturi (ardei umpluti cu varza, ardei copti, gogosari), pasta de mici, varza murata, foi de vita, branza, zacusca, etc. Feta greceasca seamana cat de cat cu telemeaua de la noi, de ex. Cu castravetii murati, aceeasi problema, gasisem o singura marca de castraveti la saramura, restul sunt toti „dulce-acrisor” adica in otet si cu zahar. Ei bine, dupa un an si ceva, a disparut marca respectiva, era produs prin Spania parca. Noroc ca s-a deschis intre timp si-un magazin romanesc :D.
Noi am adus din tara o radacina de leustean, si unu mai mic crescut din seminte (e drept, cu masina, nu cu avionul :)). Ambele plantate in acelasi ghiveci, ala mic a murit repede, ala din radacina face 2 ani. In rest in jardiniere ne-am incercat norocul cu patrunjel, coriandru, busuioc, ardei iute si alte verzituri. Intr-un an au crescut in toate, anul urmator doar 1/3 ghivece a produs ceva satisfacator. Pana la urma la hypermarché gasesti si verzituri, unele la ghiveci, dar majoritatea nu o duc prea mult.
Multumesc de vizita si de sfaturi Mihai!
Descopar si eu incontinuu chestii, dar e drept ca nu ma ating de legumele sau produsele cu care nu sunt obisnuita de-acasa. Probabil cu timpul o sa mai incerc una-alta, am mai ”spionat” si localnicii prin magazine sa vad ei ce-si cumpara si in mare parte semipreparatele si cerealele au cautare…
Stiu cum e cu mancarea … eu m-am ingrasat de vreo 2 ori pana acum…si acum iar sunt la dieta :)))
@Ana: eu cu ingrasatul n-am in general probleme, dar ma indispune teribil faptul ca desi sunt resurse pentru o alimentatie corecta, se alege calea aceasta parsiva a industriei alimentare…
aia cu parcela mi se pare foarte tare. marar si patrunjel as manca si cu paine, mor dupa buruieni 😀 la francezi gaseam, la Londra mai rar.
si apropo de prostiile din mancare, nu gasesti la englezi nicio paine fara un E, caut de zor pana gasesc ceva dar tare mi-e ca si aia are ca am mai observat ceva, nu scriu peste tot ingredientele. ceea ce mie mi se pare grav, vreau sa stiu ce mananc.
ideea e ca stau ore in supermarket citind etichete si mizerii, ceea ce ma enerveaza la culme. la francezi deja stiam ce si cum, aveam deja planul facut, la british-i…mai dureaza 🙂
oricum salata si fructe la greu, asta e solutia de avarie 🙂
@Miky: ar fi o chestie sa ma intorc la… sapa ;)) Un fel de farmville dar pe bune!
Aici scrie pe toate produsele ce contin, e un fel de standard care include tabelul de lipide, proteine, sare, zahar etc si lista bilingva de ingrediente. E foarte ok ca e asa, dar ei nu s-or gandi ca poate ar trebui sa mai scurteze lista asta?!!
Sau o fi chestia ca daca e lunga n-o mai citeste nimeni si atunci produsul se cumpara mai usor?!?
Ii cred in stare de tot felul de strategii caci in final ei vand si omul trebuie sa manance ceva. Ca ajunge sa manance orice numai ca sa marcheze momentul nu mai e problema celor ce vand.
Si da, cititul cu orele printre rafturi nu-i de colo, dar e necesar…
Când am dat cu ochii de musaca am uitat de toate!
@Corina: normal, doar face parte dintr-o strategie! 😀
Nu pozez tot ce gatesc, dar uneori, cand imi place rezultatul mai cad in acest pacat al mandriei :”>
Ce-as mai mirosi un leustean, intr-o ciorba acrita cu bors adevarat!!! Oh la laaaa!
Am suras pe toata durata citirii, ca m-am regasit ce sa fac?!?! Vineri am fost la un castel medieval (sper sa scriu mai repede despre ca am memorie scurta) si printre felurile de mancare ne-au servit cu niste coaste….dulci, cum imi place sa spun „potroaca de dulci” :)))
Treaba cu etichetele e buna, mai detaliate decat ale noastre, dar cat timp si documentare iti ia sa sti tot ce e ascuns sub denumirile pompoase?!!?….
Cu vremea, stiu….Am parte de zile mohorate la greu, mi-a doborat sistemul de aparare, noroc ca din toata luna martie am avut 3 zile de primavara.
Mai Clau’…..pozele ca pozele, dar io te banui de mare specialist cu suflet in ale gatitului. Nu-ti mai spun ca am balosit privind adorabila musaca :)))
Am o prietena in Ohio care si-a adus seminte din Romania, se apuca de gradinarit, de-ale noastre…ca prea au gust!
@Renutzu: eu as mirosi niste leustean si eventual l-as tine in vaza ca pe flori 🙂
Zilele mohorate au ajuns si la mine si culmea, nu din lipsa de soare ca mai iese cand si cand, ci pentru ca bate vantul si e asa un aer uscat…
A fost buna musacaua, nu stiu daca arata profesionist or ba, dar la gust a fost nemaipomenita. Si daca ai stii in ce goana am facut-o!
:))) Din poza i-am simtit gustul, serios!!! Si chiar privind toate pozele de la acest interesant capitol mi-am dat seama ca e treaba serioasa cand esti acolo in bucatarie!
Leusteanul in vaza suna bine rau, l-as rumega direct de-acolo :)) Sunt mare amator de verdeturi, in Romania nu-mi lipseau si puneam generos in mancare, sa simt gustul nu doar sa fie un pic de verdeata.
„Părea să vină primăvara, dar nu mai vine.” Exact asta am pățit și noi aici, deci nu te necăji :)) Ultima săptămână din februarie și prima din martie au fost SUPERBE, am devenit brusc exagerat de optimisti ca primăvara e aici, dar apoi a plecat, au început zăpezile, acum de 5 zile plouă zilnic… de îmi vine să emigrez… oriunde 🙂
Și ca toate să fie OK, cum am zărit musacaua cum mi s-a făcut foame instant și am numai niște sarmale primite de la botezul de duminică, bune și alea, făcute în casă, la munte (Arieșeni) 😀
Multumesc Bia, as da deoparte trei tavi de musaca pentru trei sarmale =)) Te-ai razbunat pentru toate poftele pe care le-am produs oamenilor 😛
bagati va mintile n cap. vreti sa faceti moarte de om? eu s in Olanda si mananc mancare de la albert hein (asta fiind un supermarket). tre sa fac si eu de astea cand oi ajunge acasa, unde o fi si acasa ala 🙂
ps;imi plac sosetele de la mamaie, asa imi facea si mie mamaia mea 🙂
@Miky: e ultima pereche pe care mi-a facut-o, din fir cat mai subtire de lana ca sa-mi intre in ghetele de dom’soara. Am apucat sa le port de putine ori caci am plecat la Bucuresti si nu m-am mai indurat sa le folosesc, iar dupa ce mamaia a murit, nici atat. Pur si simplu le port peste tot in lume dupa mine…
Atunci daca ce spune Mac-ul e adevarat se pare ca cel mai sanatos tot la Mac se mananca 🙂
Pai numai daca iau simpla chifla de la Mac si ii citesc lista de ingrediente (in analogie cu o chifla din magazin care are aproximativ acelasi gust si vreo 15 chestii in ea) si depasesc limita sanatosului. Apoi branza aceea super prelucrata, ketchup-ul, de carne nu mai zic… cred ca in total un hamburger are vreo 100 de ingrediente care-l fac sa fie asa… bun 😀