Pe marginea unei zile
stau asezata ca pe marginea prapastiei
cu picioarele atarnand deasupra golului.
Echilibrul mi se pare o joaca,
Neclintirea nu tocmai necesara.
Privirea o las sa amestece
culori de apusuri decalate
peste muchiile zilelor
ce se unesc spre infinit
oricat de trecute sau de viitoare ar fi.