Traieste prea putin pentru cat de mult ar trebui s-o faca. Inofensiv, cu picioruse moi si catifelate este simbolul unei primaveri ajunse la maturitate. Moartea lui e urata (se zbate pana la ultima suflare intors pe spate nemaiputand sa revina la pozitia care sa-i permita sa zboare) si poate de-asta ma impresioneaza atat de mult. Mi-amintesc ca odata, sub un ulm – unul dintre copacii lui preferati – erau cativa zeci ce se zbateau astfel. Mi s-a parut ca vad un cimitir viu si oricat incercam sa-i intorc pe piciorusele lor faceau cativa pasi ametiti prin iarba si iarasi se intorceau in Agonie. I-am lasat acolo intelegand ca probabil ei sunt fericiti: au asigurat viitorul si existenta lor si-a implinit rostul.
Astazi sunt la rand pozele cu insecte si gaze de tot soiul, mai precis cele care au stat linistite la pozat. N-am reusit sa alerg fluturii desi credeti-ma ca am vazut cateva exemplare superbe care meritau si o jumatate de zi de panda. Dar poate asa a fost sa fie si ma bucur ca sufletul si ochii mei s-au bucurat de ei. Am incercat si am si reusit sa privesc ceva superb si sa nu ridic aparatul sa fac poza. Instinctiv am simtit nevoia doar sa observ si sa traiesc. Am salvat imaginea insa pentru totdeauna, nu pe un card de memorie ci in sufletul meu.
Ca sa va dau cateva exemple (la care mi-a ramas si mie gandul…):
– un uliu ce s-a speriat grozav de mine si eu de el fiindca ne-am trezit fata in fata la vreo 3 metri unul de celalalt. Cum sa fotografiezi sunetul ca un vant salbatic pe care aripile deschise brusc si larg l-au facut?
– doi fazani carora le-a trebuit doar o secunda sa ma observe si sa se ascunda parca pentru totdeauna intr-un tufis. Sunt frumosi, credeti-ma pe cuvant!
– o barza care trecea spre cuib cu cateva ramuri si paie in cioc. Intre ea si aer parea ca natura a construit cea mai armonioasa imbinare posibila: ZBORUL!
o pestrita pufoasa pe-o floare de ochiul boului,
in echilibru pe muchiile subtiri ale pufului de papadie,
un alt pufos in cautare de polen,
paianjenul de la malul apei preocupat sa fuga cat mai repede,
un pui de urechelnita,
furnici pe-o floare de tataneasa,
un bondar flamand,
care s-a linistit cu greu; dupa nivelul zoom-ului se observa ca am pastrat distanta 🙂
Super …foarte frumoase pozlele ..si cam trista poveste cu carabushul …. foarte frumos 🙂
va rog frumos daca puteti sa imi spuneti cum se numeste „pufosul” din a patra poza
Multumesc
We E Tare Bro Da NU Ne puteai zice altă poveste cu cărăbuşul ca e cam trista….si mai de graba ma interesa cat traieşte da in fine las cai bine:D Noroc:))