Pe marginea unei zile

stau asezata ca pe marginea prapastiei

cu picioarele atarnand deasupra golului.

Echilibrul mi se pare o joaca,

Neclintirea nu tocmai necesara.

Privirea o las sa amestece

culori de apusuri decalate

peste muchiile zilelor

ce se unesc spre infinit

oricat de trecute sau de viitoare ar fi.

...citește mai departe ↑