Pentru început, Canada

M-am întrebat de multe ori dacă nu cumva suntem născuţi anume într-un loc, ni se conturează un destin clasic şi suntem lăsaţi să intuim ce-ar putea fi dincolo de acest destin, dacă există şi alte căi, dacă putem fi şi altceva. Ca şi cum ni se pregăteşte ceva, dar trebuie să fim vrednici de a primi, trebuie să ne depăşim condiţia.

Pentru asta există semne, instincte, voci interioare pe care cei mai mulţi dintre noi, nu le ascultăm. Pentru asta există piedici la tot pasul ca să poţi renunţa şi întoarce la condiţia iniţială. Am întâlnit destul de rar oameni care au resetat şablonul vieţii lor şi au luat-o de la capăt, dar toţi au ceva ce mă împresionează, ce mă încurajează să cred că ne suntem datori măcar cu o încercare de a transcende dincolo de firul existenţei noastre.

...citește mai departe ↑

Nu o patrie, cel mult o ţară

Buna mea prietenă Mike a descris de curând una dintre cele mai noi experienţe ale ei (în postarea Heimatland (germ.) = patria) şi dacă am văzut că mă tot urmăreşte subiectul, am zis să dau curs invitaţiei de a-mi descrie patria folosindu-mă de vizual, auditiv, olfactiv si gustativ.

Am trişat încă din titlu pentru că în subiectivismul meu receptiv la vremurile curente suntem un neam, poate o ţară, dar nicidecum nu mai ştim ce e aceea patrie.

Mai trişez încă o dată adăugând o categorie în plus: numeric.

Evident, dau invitaţia mai departe căci este un bun exerciţiu de a ne căuta cuvintele când vine vorba de România.

...citește mai departe ↑

Pagina 1234