[Jurnal în mișcare 04’26] Aprilie e despre România

despre România

Refolosesc titlul de anul trecut pentru că e foarte potrivit. Vacanța Mirunei de Paștele catolic se transformă automat și în vacanța mea și, din fericire, și Paștele ortodox se încadrează în cele două săptămâni de acasă, făcându-le o bucurie părinților că suntem alături de ei. Desigur, nu putem fi chiar peste tot unde ne-am dori, dar reușim de fiecare dată să împlinim dorințe și să promitem altele noi.

De la zăpezi la soare arzător, aprilie a avut de toate, e luna în care verdele explodează chiar dacă iarna se tot întoarce, e luna în care lucrurile începute trebuiesc accelerate, iar ce-a fost amânat, trebuie decis. Acum ori… la anul! Tocmai de aceea mini vacanța în România e ca un ultim răsfăț (social, psihic și, desigur, culinar) înainte de a trece la treabă.

...citește mai departe ↑

România – strugurii-s buni, timpu-i acru

Brasov Varful Postavaru românia

De la cules via la rupt încălțările prin zăpadă, de la gări ruginite la mall-uri prea parfumate, de la privit pe geam cum plouă dușmănos la serile cu prietenii, de la alergări pline de povești la trasul transpirat de bagaje, am văzut și făcut de toate. Două săptămâni de România sunt despre timpul transformat în elastic: am tras de el și am înghesuit cât de multe momente am putut. Uneori nu mi-a ieșit, nu mă pun cu cicloanele, dar strugurii n-au lipsit. Ei au îndulcit ceea ce întrerupătoarele au întristat.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 11’24] Viața merge înainte, țara privește înapoi

viata merge inainte, grija pentru viitor

Închei luna ca toată lumea, marcată de ce se întâmplă cu țara noastră. Indiferent de viețile personale, indiferent unde locuim, nu putem ignora turnura lucrurilor. Pentru că nu arată bine și nu contează tabăra. Viața merge înainte, oricum ar fi, dar de ce se simte ca într-un tren ce stă să dea cu spatele?!?

Lumea modernă se schimbă uluitor de repede și dacă vă simțiți trecuți de viață, citiți, informați, nu-i destul, tehnologia distorsionează realitatea în multe feluri, unele foarte greu de distins, dar și mai greu de acceptat. Mecanismul interior e ca atunci când realizăm că suntem păcăliți să căutăm dinadins dovezi că ne înșelăm tot noi (!), iar rețelele sociale oferă asta din plin: oricum ai face, tot găsești pe cineva care e de acord cu tine.

Așa că luați o pauză de scroll sau telecomandă, ieșiți la o plimbare mai intensă sau alergare, mergeți cu orele prin natură, curățați grădina, tăiați lemne, dați zăpada etc., priviți în sinea voastră: nu mă vede nimeni, nu știe nimeni cine sunt, dar eu știu.

...citește mai departe ↑