Retezat. Actul III. Bună dimineaţa, Retezat!
Şi când un zgomot se aude în stânga mea, nici n-apuc să tresar! O capră neagră mă privea curioasă de lângă lac. O privesc şi eu, Micuţa e deschisă, o încadrez şi pac, o prind în poză. Sunt tot mai rare caprele negre în Retezat şi nu vreau să o sperii de nici un fel. Mă bucur că am văzut marmote, acum capra, iar ursul sigur nu vreau să-l văd. Ea se retrage şi începe a urca pe poteca marcată. Din când în când se opreşte, mă priveşte şi mă „psfâfâie”. Eu merg foarte încet, să-i las timp să se retragă, dar nici ea nu se prea grăbeşte. Scoate într-una sunetele alea şi chiar mă amuză cum mergem regulamentar pe traseu, păstrând distanţa. Suntem doar noi două şi ecoul căldării.
