Moldoveanu în zori, Moldoveanu prin nori

Valea se închide în urma noastră. Ne-a plăcut! Vârful Viştea Mare se ghiceşte undeva acolo sus în dreapta. Mai vin! Până când Făgăraşul îmi va dărui o clipă de senin...

Valea se închide în urma noastră. Vârful Viştea Mare se ghiceşte undeva acolo sus în dreapta. Tălpile ne ard împreună, mâinile se ţin împreună. Andrei mă întreabă dacă mi-a plăcut tura, muntele, Moldoveanul. Da, ştie că da. Ne-a plăcut. Sunt fericită şi tălpile pot arde oricât! Ochii îmi sunt după mure şi alune şi uneori privesc în urmă. Din ce în ce mai scurt căci muntele se pierde în ceaţă şi creste verzi din vârfuri de brazi. Mai vin! îmi promit. Până când Făgăraşul îmi va dărui o clipă de senin… și ca om ce sunt, n-o să mă mulțumesc doar cu una!

...citește mai departe ↑

Pagina 123