Un răsărit pe Postăvaru. Acasă, unde ceața-i mai frumoasă!

Postavaru rasarit prietenie rasarit pe Postavaru

Fiecare vacanță acasă se încheie cu zilele de Brașov, de pus în ramă, pentru că acolo-i muntele, acolo-s prietenii, acolo-i Tâmpa pe care Miruna o urcă cu drag de fiecare dată, acolo se lasă cu câte-o tură pe sufletul meu.

Cert e că n-a trecut zi fără mișcare și, cu excepția ultimei, fără o urcare deasupra ceții unde soarele strălucea nestingherit peste marea de nori ce-a acoperit depresiunea. Unii ar zice că n-am prins vreme chiar bună, mie dimpotrivă, mi s-a părut ideală, ieșirea de pe sub ceață fiind de fiecare dată altfel, cu nelipsită încântare. Iar după trei urcări pe Tâmpa, era și timpul pentru un răsărit pe Postăvaru. Mike a pus mașina la bătaie, iar Dana a rostit în seara dinainte cuvintele magice ”du-te, altfel o să-ți pară rău!”.

...citește mai departe ↑

Noapte albă cu pârș, zori de zi cu capre negre. Răsărit pe creasta Craiului

Nu pot să dorm, nu mă lasă urechile ciulite. Sunt scufundată în sacul mare și gros ca un vierme de mătase în gogoașă, adâncindu-mă în liniștea muntelui printr-un efect psihedelic al stării de veghe în care nu pot distinge dacă și cât am dormit, alunecând într-una dar fără a părăsi scândura tare de sub saltea. Colocatarul refugiului s-a prins că doi din trei musafiri dorm și e timpul pentru rondul de noapte. Dacă are măcar un neuron în plus, acela e al umorului căci mi-l închipui rânjind când îmi trece prin preajmă, iar eu foșnesc amenințător piciorul. Mă închipui dormind când nu-l mai aud, dar îl simt cum stă acolo și mă privește.

...citește mai departe ↑

Piatra Mare în culorile răsăritului

Piatra Mare

Pășesc pe zăpada înghețată de parcă sparg coji de ouă, aud uneori păsărele de parcă ar vorbi în somn, un lanț de la colțari e prea larg și zornăie, mișcările prietenei mele au ritmul lor metronomic ceva mai în față și toate aceste mici zgomote se dizolvă rapid în liniștea completă pe care nici vântul n-o tulbură.

...citește mai departe ↑

Pagina 123