De câteva dimineți încoace mă simt binecuvântată
de ritualul aerului rece ce mă cuibăreşte şi mai mult sub pătură, dar care mă trezeşte în cel mai plăcut mod
de şirul norilor vestitori de toamnă
de răsăritul soarelui ce abia se vesteşte
Azi n-am mai rezistat şi am făcut o poză. Chiar de la nivelul pernei…
dimineţi cu ferestre deschise
„Dimineti cu ferestre deschise
Dimineti cu sageti de cocori
Dimineti pentru viata si vise
Dimineti fara lacrimi in zoriDimineti fara ganduri ucise
Dimineti fara dorul de nori
Dimineti cu ferestre deschise
Dimineti pentru oameni si flori „
P.S. Versurile cântecului (autor George Țărnea) sunt absolut superbe…
Cand am vazut titlul postului am inceput sa cant melodia, desi nu stiam daca avea vreo legatura cu ce scrisesei tu sau nu – pur si simplu mi-am amintit versurile si am inceput sa le cant 😀 Its a nice song.
Si privelistea de la nivelul pernei tale e frumoasa, mai ales cand te gandesti ca ai fi putut admira dragut… un bloc! 🙂
Da! Sunt tare norocoasa cu privelistea: intr-o parte plopi, piscina si soare-apune, in alta mult cer si soare-rasare. Cu toate acestea am si blocuri destule in jur, dar nu am ochi pentru ele…