Nu-mi stă gândul la lucruri ce pot fi scrise. E cinic să experimentez tăcerea tocmai când cuvintele ar avea, poate, o însemnătate mai mare.
Mi-a venit iarna la geam cu flori de gheaţă. Unii văd iarna ca pe un anotimp, alţii ca pe o stare. Pe primii căldura îi mai poate salva.
Cata melancolie e in acele stelute… o astfel de iarna, de care avem acum parte, se depaseste cu mult ceai fierbinte si multa, multa caldura in case si in sufletele de langa noi. Iti doresc sa regasesti partea frumoasa a ei, caci totul e trecator, chiar si iarna – fie ca e un simplu anotimp sau doar o stare.
@Gabi: Curios, asa am simtit si eu: melancolie… Ba inca ceva, o singura umbra a bucuriei izvorata ca un instinct ce s-a stins odata cu constientizarea lui…