Uff… ultima tigara slim s-a dus. Nu inseamna nimic asta. Ci doar ca atunci cand voi simti nevoia voi lua o tigara serioasa.
Afara, doar frig. Pentru cateva minute am lasat ploaia rece sa ma acopere. Ca un dus rece. De care am nevoie din cand in cand. Ca si de tigara, de-altfel. Combinatia fum-frig e singura care ma mai trezeste.
Sentimentul de inutilitate m-a cuprins brusc. Si inca unul de neputinta. Stau in fata monitorului si pierd ore intregi, zile intregi, luni iata. Task-uri nu mai sunt. Ca un blestem. Tocmai acum s-au terminat.
Vointa mea e acolo si urla in mine ca nebuna. Dar n-o hranesc cu nimic! Parca din-adins vreau s-o chinui. Asa fac si cu sperantele mele. Le arat ca se poate, le construiesc si apoi le las sa ma astepte. Din cand in cand le mai arunc o mana de graunte ca sa-mi reziste.
Ma gandesc ca femeile sunt facute pentru asta. Un lucru e sigur: stiu sa complice viata! O, da… si cum o mai complica. Si daca pe de-asupra mai e si aversiunea fata de tot ce inseamna compromis, atunci avem toate ingredientele pentru ideea de intens la feminin (aici am fost cinica, da? ).
Acum cred ca nu m-a ucis nimeni niciodata. Numai eu din cand in cand si niciodata pana la capat.
P.s. si eu ma gandesc la tine. multumesc pentru poza. e superba. e asa cum trebuie. ai grija de tine si incearca Fericirea cu toata mana nu numai cu un deget. fara teama.