Postăvaru, drumeția de duminică

Postavaru-Poiana-Brasov-3123-2.jpg

De când m-am mutat la Brașov a crescut numărul orelor de somn (aerul tare? că schimbare de fus orar, nu-i!), iar când te trezești pe la zece, unsprezece în weekend, nu prea mai poți porni la drum pentru drumeții în munți ceva mai îndepărtați, ca Hășmaș de pildă. Și-atunci, unde te-ai mai putea grăbi?!? Îți pregătești pe îndelete un mic-dejun, apoi rucsacul, și pentru că Brașovul și împrejurimile sunt acoperite de ceață, te îndrepți spre cel mai apropiat vârf de pe care ai putea să vezi soarele și… mări de nori la picioare.

...citește mai departe ↑

Circuit în alergare: Piatra Mare – Postăvaru – Brașov

Piatra-Mare-283.jpg

De când m-am mutat în Brașov mi-am dorit să fac o tură pe munții din jur, care să se termine în fața blocului, lucru realizabil profitând și de faptul că stau foarte aproape de Dealul Melcilor, ultima prelungire a Postăvarului, după binecunoscutul Tâmpa. Și pentru că era prea scurt un circuit în Postăvaru, am hotărât să începem din Piatra Mare și, având în minte popasurile la cabanele omonime, lucrurile s-au simplificat și mai mult (am scăpat de grija mesei de prânz și adăpostirea de ploile prognozate).

...citește mai departe ↑

Postăvaru, schi de tură în Poiană și primăvară pe Tâmpa

Schi-Poiana-Brasov-2023.jpg

Se împlinea o lună de când nu mai ieșisem pe munte, în Postăvaru încă nu fusesem și mai era și ziua mea – până acum nu m-a mai găsit vreun 15 martie pe munte. Negreșit intuiam și o plimbare prin Brașov, orașul pentru care cultiv tot mai multe sentimente și motive de a-l revedea.

Iar să schiez în Poiană, o nouă incursiune pe schiuri de tură în lumea necunoscută a stațiunilor montane, acea Poiană a Norei din Accidentul lui Mihail Sebastian la care inevitabil mi-a tot revenit gândul, deja aveam toate ingredientele unui tort perfect al aniversării de 34. La capitolul cadouri sunt extrem de pretențioasă drept pentru care Tâmpa m-a așteptat cu ghiocei pe costișele sale calcaroase.

...citește mai departe ↑

Pagina 123