Ce ar putea fi atrăgător vara la un masiv pe care pârtiile de schi și drumurile îl descojesc fâșii fâșii de pădurile sale? Sau cum ai putea să vezi frumusețea muntelui dincolo de instalațiile tăcute de fier și cablurile lor?
Ei bine, răspunsul e în poteca marcată ce te poartă în serpentine prin pădurea molizilor falnici, cu muri și zmeuri din belșug, cu ferigi și mușchi și flori chiar și în septembrie, traversează pârtiile cosite cu o iarbă verde de primăvară, te îmbie cu priveliști largi spre Țara Bârsei, ca mai apoi să te invite pe terasa uneia dintre cele mai pitorești cabane de la noi de unde ți se arată și Craiul și Bucegii. Nu-i destul? Atunci continuă până pe vârful Postăvaru și mai vorbim.
Masivul Postăvaru, vineri 15 septembrie 2017
Drumeți: Claudia & bebe Miruna & Andrei
Traseu: cruce roșie din Poiana Brașov (prin stânga bisericii de lemn / parcului de aventură) – Cabana Postăvaru (1604m) și retur
Date traseu: 9km, 600m+, 3h30min cu pauză la cabană
Cu toate că am mai fost pe acest traseu (iarna, când am urcat și pe vârf), îl tot alegem pentru că nu e așa abrupt sau pentru că sunt șanse mai mici să ne întâlnim cu ursul. Chiar și așa, pe potecă erau destul de dese excrementele, de unde și o potențială expresie „să (nu) te caci ca ursu’n drum” (sic!).
Fiind vineri, nu ne-am întâlnit cu prea multă lume, însă e drept că mulți preferă să se deplaseze direct pe pârtii (mai precis Drumul Roșu), cu toate că nu-s deloc comode genunchilor; dar sunt bune pentru cei ce se antrenează – bagi capul în pământ și-i dai alergător la deal… cât te ține, că munte e destul!
La cabană ne-am cinstit cu o cola el și un ceai eu (cu mult zahăr să refac rezerva de energie pentru coborâre), iar Miruna… cu puțină apă. Soare era încă destul cât să nu se simtă rece transpirația urcușului ceva mai susținut de pe final, iar jumătatea de oră a trecut cât ai clipi, dar suficient cât să ne cam moleșească și să lăsăm vârful pentru zile cu plecări mai… matinale. Nu-i bai, îl avem aproape!
Pana la urma, ursul face si el parte din peisaj, ca e la el acasa… 🙂 Imbietoare culorile si atmosfera traseului.
Face, da, e la el acasă, dar n-am vrea să ne întâlnim când suntem cu cea mică în sistem…
Daca va luati masurile de prevenire, este mult mai putzin probabil sa va iasa in cale. Are si el treburile lui (de urs) de rezolvat… 🙂