– Mă îmbăt în parfumul tău, femeie! Şi mahmureala nu mă iartă niciodată! Cine a inventat parfumul nu putea bănui revolta mea şi abuzul tău! Dar te înţeleg cumva. Vor întoarce mulţi capul după tine, chit că vor simţi usturimi escaladându-le nările. Femeile se vor întreba ce marcă e. Sau îl vor recunoaşte şi te vor declara învechită. Bărbaţii însă, vor fi receptivi indiferent de lacrimile ce-i vor încerca într-un colţ de ochi. Şi sunt sigură că unul anume aşteaptă această dulce tortură imaginându-şi că e ceva temporar, până la primul duş.
Dar eu? La mine te gândeşti? Abia mai pot respira, mă îmbăt în parfumul tău ca de o băutură ieftină, pucioasă, îmi răscoleşte stomacul şi nervii, şi singura dorinţă e să ajungă mai repede liftul la 0, să evadez, să trag în piept aerul murdar al oraşului, dar vai, atât de curat!, să te pot înjura printre dinţi şi nu drept în faţă cum îmi vine…
Nu numai in lift, ci si in mijloacele de transport in comun poti intalni astfel de indivizi!
Ce nebunie !
…Exista unii barbati care nu simt parfumul. Sunt imuni. Si cred ca sunt mai fericiti.
Imagineaza-ti ca mi s-a intamplat sa fiu in lift si cu 3 fete din-astea. Seara, dupa munca. Oamenii care muncesc ar trebui sa arate putin „infranti” (oboseala, ochi injectati de la monitor, cocoasa), dar nu, pentru ele seara de-abia incepea. Si ca sa-si intre in atmosfera au scapat sticlele pe ele. Ascultam Phoenix (la maxim, da! 😀 asta ma ajuta sa rezist) si-mi venea sa fac moarte de om. Sau sa vars. Indiferent de ordine.