În aproape fiecare dimineaţă, covrig. Dacă e covrig, e o tanti care mi-l seveşte. Aceeaşi tanti. Spun Bună dimineaţa!, zâmbesc, apoi Mulţumesc! odată cu restul şi covrigul (sau covrigii, câteodată păcătuiesc desigur) şi mă car. Spre muncă.
După câteva zeci de astfel de dimineţi, tanti ajunge să mă şi privească. Câteodată, impredictibil, îmi şi zâmbeşte. Alteori, murmură şi dumneaei o bună dimineaţa sau cu plăcere sau o zi bună. Sunt şabloane, dar nu mă las. Zâmbesc de când mă apropii de covrigărie. Automat. Pro-riduri.
Ieri, am întârziat teribil spre muncă, dar tot m-am oprit să-mi iau… micul dejun. În timp ce îi cer covrigul fără să renunţ la zâmbetul meu, ea-mi dăruieşte nişte prime cuvinte, adresate MIE şi nu cumpărătorului anonim: cam târziu astăzi!
Niciodată nu e prea târziu, ar fi trebuit să-i răspund, dar nu puteam pune în pericol strategia.
Azi mi-a spus de cum m-a văzut: să ştiţi că avem şi cu susan!
Şi da, cel mai mult îmi plac cei cu susan. Am luat doi.
Apreciez strategia. 🙂 Continua sa zambesti. Eu salut si zambesc cu sarguinta paznicii de la banci, posta sau primarie.
Perseverenta va invinge sau cel putin… va enerva. Simti uneori cum le e lene sa-ti si raspunda? Whoaa, si atunci…. insist!
Şi mie îmi place să le zâmbesc şi să le spun: Bună dimineaţa! etc, la oameni deşi am întâlnit şi nesimţiţi care se uită ciudat dacă fac asta 8-}
Dar cum de poti zambi asa de dimineata?
@Costea: Important e sa nu ne pierdem zambetul si buna cuviinta. Fiecare om ce-ti va raspunde pozitiv merita asta in ciuda celor o mie care n-o vor face din lene, comoditate, orgoliu, trufie, nepasare, lipsa de civilizatie si de ce nu, nesimtire.
@Geocer: Pot zambi oricand si aproape, si oricum. Asa m-a adus mama pe lume. Acum cand scriu, zambesc de exemplu. Chipul imi tradeaza starea de spirit. Reversul e ca si incruntarile mele sunt… „renumite” 😀
La mine depinde mult de starea de spirit. As vrea sa pot zambi mereu, dar uneori nu-mi iese decat o grimasa.
Saracii oameni, au impietrit. Dar nu iremediabil, uite ca procesul e reversibil. Ma bucur.
Leo, ma uit la mine si nu-l mai gasesc pe omul care acum 11 ani pasea in Bucuresti. Orasul asta te schimba. Nu definitiv, ne lasa loc pentru alegeri, pe care, putem sau nu putem, sa le facem. Dar niciodata nu va fi prea tarziu pentru asta. Prea lene, s-ar putea…
mie-mi place la nebunie combinatia de sana cu covrigi calzi cu sare :). as manca asta in fiecare dimineata