Pândă la pradă
Solitar. Oarecum frumos. Stăpân peste o efemeră pânză de mătase și uneltiri în așteptarea gâzei ce nu și-a ales încă locul sigur de hibernare. Soarele toamnei arde cu putere, nimic nu zboară, nici măcar frunzele copacului pe jumătate gol. Aș putea crede că stă la plajă nu la pândă. Privindu-l îmi apare în minte imaginea bărbatului generator de obsesii consumând drame abil prinse. Doar că judecând după mărime și după faptul că e în viață, sunt toate șansele ca domnul meu păianjen să fie femelă…