meet the sun
O mare provocare „literară” în cât mai puține cuvinte: să cuprinzi o idee în 500 de semne cu tot cu spații.
Cei ce umblă mai puţin prin vacanţe şi mai mult pe bloguri, ştiu că tot particip la un concurs de proză arhiscurtă PAfoto de ceva vreme. Nu e pe bani sau premii ci doar pe provocare şi din drag pentru acest gen de proză: Călin ne arată o fotografie şi poveştile noastre în (jur de) …
Ziua cea mare a vernisajului. Totul era aranjat în detaliu, doar întâlnirea cu el o emoţiona teribil. Împrumutase o rochie trăsnet şi-şi cumpărase un nou parfum: C-THRU. Golden. Touch. Citi pe silabe şi se simţi… strălucind. Ea, cea mai mereu plină de uleiuri şi vopsele…
Tabloul la care se uita, îl pictase special pentru el şi acum îi putea spune asta.
– E extraordinar! Ce talent! exclamă el trivial şi o privi fără a-şi cenzura atracţia, dimpotrivă! Se simţi adulmecată ca de un bărbat oarecare, străin. Se simţi ca o femeie oarecare ce ridică privirile doar în urma unor paşi de parfum.
– Încă nu s-a vândut! îi răspunse rece şi tabloul i se păru dintr-o dată, hidos…
Haide vino, apropie-te și lasă-mi ceva! Pari un om de treabă și cu stare. Hai frățioare, chiar am nevoie de bani, luna asta sunt în groapă rău și cei din țară așteaptă să le trimit! Te uiți la autorizație? Daa, prinde la public că de-aia am împrumutat-o de la Lorenzo cât e în vacanță! Oricum, cine s-ar prinde că e o altă moacă? Ce te miri așa? Normal că stau ca o piatră, dacă ți-ar trebui bani ai sta și tu! Fiecare secundă poate însemna un cent! Deci, dai și tu ceva? Nimic. Pleacă naibii! Next!
De când m-au pierdut copiii sunt cea mai fericită. Mă bruscau mereu şi nu prea ştiau să se joace. Vântul m-a trimis în mare, ăsta da noroc pe mine! Am o gaură în umărul stâng de la o furtună ce m-a izbit de stâncă, dar apa dinăuntru e puţină şi plutesc binişor. Ţin mult la aerul ce mă ţine la suprafaţă! De la o vreme algele m-au colorat cenuşie ca să mă aseamăn cu marea. Cu valurile mă joc cel mai mult, le iubesc când mă poartă în larg! Ah, sunt aşa fericită! Şi să nu uit, urăsc nisipul şi nu ştiu cum cheamă.
În barca ce taie valurile nu suntem noi doi. Nu mă confunda cu vreunul din personaje căci nu m-aş căra cu sacoşe după mine prin Paris! Aş prefera o rochie uşoară, o pălărie împletită şi o gentuţă pentru cheile unei camere de hotel veche şi mică. Eu nu port geci portocalii, deci nu mie mi-ai dat întâlnire acolo. Nu-ţi şoptesc ceva la ureche şi nici nu ascult muzica ce iese din degetele tale. Nu-mi împărtăşesc secretele. Eu nu aparţin vreunei poveşti şi nu-mi apare numele pe vreun generic. Eu tac.