Luat de suflet

mama si copilul
Adiţă e un copil adoptat. Ştie asta că doar avea patru ani când a venit la casa de copii cea mai blândă dintre tantile pe care le cunoscuse vreodată. Îi spune mami-Ana şi e pricepută la toate, inclusiv la jocuri şi cartofi prăjiţi. El e mai mereu cuminte şi se ruşinează teribil dacă o supără cu ceva. Când e trist, mami-Ana îi ghiceşte imediat gândurile şi-l ţine în braţe. Atunci se bucură că l-au părăsit adevăraţii părinţi şi că are dreptul la fericire cum a auzit el într-o reclamă despre copii.

...citește mai departe ↑

A venit toamna cu PA-uri

A început un nou concurs de proză arhiscurtă organizat de Călin Hera! Numele e cel puțin incitant “Codul Bunelor Mamifere” și va fi inspirat de citate din noul cod civil.

Prima etapă este Soţul mamei copilului și găsiți în link pasajele-provocare.

Nu știu dacă PA-ul meu e în ton cu tema, dar mie asta mi-a trecut prin cap, inspirată fiind și de anotimpul în care am intrat de voie, de nevoie.

»«

Griji picante

De mic am crescut cu mama în dreapta și cu tata în stânga. Cică așa e rânduiala. Mama e destul de rotundă, tata e lunguieț și rotofei. Eu am rămas mic și subțire. Bine măcar că suntem toti trei….

...citește mai departe ↑

PAfoto s-a încheiat

Sunt cel mai frumos din pădurea aceasta! exclamă el parafrazând versul auzit odată demult la doi tineri ce-i stăteau la umbră şi ascultau o cutiuţă cu antenă. Eram cel mai înalt, lăstărişul abia de-mi gâdila glezna. Se făcea mereu popas la umbra mea. Părinţii boemi, copiii… cam zgomotoşi. Ce mă mai scuipau când se jucau de-a ascunsul! Pădurea a tot crescut în jurul meu de-atunci! Un car îmi râcâie neostenit la rădăcină, va avea ceva de lucru că nu-s de azi, de ieri pe pământ. Dar şi el are familie mare!

...citește mai departe ↑