Ziua cea mare a vernisajului. Totul era aranjat în detaliu, doar întâlnirea cu el o emoţiona teribil. Împrumutase o rochie trăsnet şi-şi cumpărase un nou parfum: C-THRU. Golden. Touch. Citi pe silabe şi se simţi… strălucind. Ea, cea mai mereu plină de uleiuri şi vopsele…
Tabloul la care se uita, îl pictase special pentru el şi acum îi putea spune asta.
– E extraordinar! Ce talent! exclamă el trivial şi o privi fără a-şi cenzura atracţia, dimpotrivă! Se simţi adulmecată ca de un bărbat oarecare, străin. Se simţi ca o femeie oarecare ce ridică privirile doar în urma unor paşi de parfum.
– Încă nu s-a vândut! îi răspunse rece şi tabloul i se păru dintr-o dată, hidos…
Imi place mult poza… 🙂
Ultimele 3 postari au devenit cam criptice pentru muritorii de rand…
@Mike: Nu se leaga intre ele, asa ca sunt criptice pe portiuni. Cel de aici e pur si simplu un… PA.
Mereu stii sa-ti alegi cuvintele. Frumos.