Adiţă e un copil adoptat. Ştie asta că doar avea patru ani când a venit la casa de copii cea mai blândă dintre tantile pe care le cunoscuse vreodată. Îi spune mami-Ana şi e pricepută la toate, inclusiv la jocuri şi cartofi prăjiţi. El e mai mereu cuminte şi se ruşinează teribil dacă o supără cu ceva. Când e trist, mami-Ana îi ghiceşte imediat gândurile şi-l ţine în braţe. Atunci se bucură că l-au părăsit adevăraţii părinţi şi că are dreptul la fericire cum a auzit el într-o reclamă despre copii.
_____________________________
PA-ul merge şi către concursul Codul Bunelor Mamifere (CBM),
etapa a cincea: Drepturile copilului conceput
alături de un PA mai vechi Copiii nimănui.
_____________________________
Proza arhiscurtă (PA-ul) presupune texte scurte în jur de 500 de semne cu tot cu spaţii. Concursul în cauză este organizat şi găzduit de Călin Hera, unul dintre iniţiatorii, promotorii şi autorii de marcă ai acestui gen.
tot raul spre bine …
Frumos spus , emotionant. Pacat ca povestea lui Adita este departe de a putea fi generalizata . Asteptam miracole.
@Dana: multi Adita asteapta o mami-Ana, asta e cert…