N-am pus întâmplător acest titlu. Am văzut gențiene încă din prima mea tură pe munte căci nu puteam trece indiferentă albastrului pur al unor flori ce nu se dau astfel, pierdute prin iarbă. Nu cred că a fost tură pe munte în care să nu văd o gențiană. I-am închinat acest post după ce am cunoscut-o pe dumneaei…
Gentiana verna (primăvara este perioada ei tipică de înflorire)
Trebuie să recunoașteți că e frumoasă.
Şi e cu atât mai frumoasă cu cât pe această fiică a Pietrei Craiului am descoperit-o într-o dimineaţă cu brumă, la marginea unei poieniţe, sub poala protectoare a jnepenilor, când toate celelalte flori muriseră deja…
E noiembrie şi muntele s-a dezbrăcat de tot şi demult de culorile verii, dar mica genţiană ca o floare de gală prinsă la rever, e încă vie. Nopţile geroase n-au speriat-o, ceaţa n-a ofilit-o, bruma n-a atins-o.
Curând zăpada o va adormi subit ca pe un ultim soldat, iar moartea însăşi se va ruşina…
***
Şi pentru că am vrut să ştiu mai multe, am descoperit ceea ce bănuiam de ceva vreme, că nu doar genţienele albastre sunt… genţiene. Familia lor e destul de mare şi de colorată, iar pe câteva dintre ele le-am întâlnit deja, ce-i drept, fără nume.
Iată o simplă clasificare ilustrată cu doar câteva dintre ele (sunt câteva zeci de genuri şi câteva sute de specii):
(sursa imaginii)
Închei simplu, cu versuri dintr-un cântec (pe care urmează să-l găsesc şi să-l adaug):
Mai este vis, mai e iubire
Mai curge vinul în stacană
În inimi mai e loc de mine
Când înfloreste-o genţiană
Exact ceea ce subliniam mai devreme:
Cei ce au ochi de vazut, vad in locuri pe langa care altii trec nepasatori, si reci (nu nemuritori, desigur):
Never alone, never lonely for those who found the Garden Of Eden: Its, here for us to discover, in each and every way.
Oricum, exista si diamante de cularea gentianei: safire, asa ca ai descoperit SAFIRE.
https://euzicasa.wordpress.com/2010/11/23/amalia-rodriguez-2/,
Mai e fior, mai e dorinta,
Sarut suav de pus pe rana,
Iubire, suflet si credinta,
Cand infloreste-o gentiana.
O sa va intreb cam aceleasi lucruri 😀
@George: „Never alone, never lonely for those who found the Garden Of Eden: Its, here for us to discover, in each and every way.” este un citat sau un gand personal?
@shaman: e superba strofa, face si ea parte din cantec sau iti apartine? Daca face parte din cantec si, din intamplare, il stii, imi trimiti te rog un link? Merci 🙂
[replay preluat din mail]
George:
Un gand personal, asa cum sant gandurile tale. Ca si tie, imi vin, gandurile astea de undeva, inauntru, timid, dar cu dorinta de a fi rationalizate, si de a fi impartasite cu lumea. Cred, I believe, Je crois, Creddo. M-a impresionat asa de mult jurnalul tau, sinceritatea si temeritatea, cu care povestesti cum ti-a cazut marul din buzunarul de urgenta, de unde nu ar fi trebuit sa poata cadea. Mai ales cum te-ai aventurat, sa il iei inapoi: era un mar ionatan? intreb din cauza, ca as fi facut acelasi lucru, A apple a day keeps th edoctor away (this one is nooooootttt mine 🙂
Blessings and Greetings,
Take a bike ride, and check out my bike ride, just for fun and check the post on Arlo Guthrie: It will make you laugh.
-George.
Te pricepi bag seama! 🙂
Versurile de la sfarsitul cantecului fac parte dintr-un cantec de munte care se pare ca nu se gaseste usor… cand il cauti 😀
Din pacate nu stiu de nici un cantec…Strofa am compus-o pe loc, inspirat de poezia ta.
Nici eu nu știam de atâtea si citind, am aflat că sunt chiar sute de specii, inclusiv de grădină, atât de multe încât nici nu mai seamănă între ele…
Ce m-ai uimit! Nu banuiam ca sunt atatea feluri de gentiane! Eu stiam doar de G. Bavarica 🙂 Restul cred ca poate le-am mai vazut, dar nu as fi banuit ca sunt gentiane…
Meet the Sun, Multumesc de vizita: mi-a amintit ca a trecut ceva vreme de cand am visitat coltul tau insorit cu vedere de colti de munti si flori care numai par firave, dar care supravietuiesc in locuri asa de frumoase, si atat de salbatice.
Toate bune!
George.