[Jurnal în mișcare 05’23] Am alergat de-a venit vara!

Altstaetten alergare mai 14

O nouă postare mai mult despre alergare și mi se pare normal să vă anunț încă de la început tema, că poate nu sunteți pasionați. Dar pozele sunt multe, cum v-am obișnuit, dacă aveți chef de vizitat virtual plaiurile elvețiene obișnuite, nu acelea la care se merge țintă în concediu. Titlul conține o bucurie, dar și o mirare, căci și aici, ca și acasă, a venit brusc vara după un val de ploi și frig. Ieeei!

Totodată, vreau să mulțumesc celor care s-au abonat între timp și celor care mi-au trimis mesaje sau feedback. Știu că un blog e fix ca o picătură în oceanul „social media”, se pierde, nu se vede, nu are impact etc., însă e pasiunea mea și totodată crezul meu că fiecare suntem croiți pentru un anume tip de creativitate pe care, din motiv de evoluție, bănuiesc, simțim neapărat să o dăm mai departe. Poate chiar acesta e mesajul meu cu scrisul, cu alergarea, cu florile: e important să ai pasiuni. Nu trebuie să fii primul, cel mai cunoscut, mai talentat etc., ci să-ți fie bine făcând asta și să transmiți genul ăsta de energie și celor din jur.

...citește mai departe ↑

[Drumeții cu copii] De cealaltă parte a Rinului, printre gențiene spre Hohe Kugel

Fraxern Hohe Kugel 7

N-am terminat cu Alpii elvețieni de am trecut Rinul la cei austrieci, dar când îi tot privești de la fereastra din bucătărie, parcă îți vine să zici: hai să vedem cum e și pe-acolo! Ne-a ajutat prognoza să decidem destinația, iar strava să alegem un traseu scurt, ca pentru Miruna. Dar când „alege Claudia traseul”, se dovedește adesea destul de abrupt și n-am mai ajuns până pe vârf, de unde erau ceva șanse să facem cu mâna Altstätten-ului. Dar de-acum știm cu ce se mănâncă „dealurile” de vizavi unde, dincolo de priveliște, iarba e plină de gențiene cum n-am mai văzut până acum.

...citește mai departe ↑

Cum a fost la Hit the Top 2012


Bucuriile sunt unice, iar găsirea lor nasc în fiecare dintre noi tot felul de căutări. Bănuim că dacă am lua locul unu ne-am bucura ca acela care ajunge pe locul unu. Mirajul există, tentaţia există, dar calea noastră de urmat e unică şi e la fel de frumoasă ca a oricărui altuia dintre noi. Şi indiferent de loc, bucuria noastră ar trebui să fie cea mai frumoasă, ca o haină ce ni se potriveşte perfect. Dacă n-aţi aflat-o încă, mai aveţi de căutat căci pentru fiecare piedică vă sunteţi datori cu încă o încercare, iar când vă veţi regăsi alergând cu zâmbetul pe buze când doar voi înşivă vă veţi fi martor, atunci veţi ştii că poteca de sub tălpi şi inima din piept urmează acelaşi drum. Acelaşi drum bun.

...citește mai departe ↑

Bucegii altfel: doar linişte şi primăvară


Sunt multe de spus despre aceasta tura, de aceea am scris un jurnal si pentru care un rezumat pe masura nu simt c-ar exista. Si da, in Bucegi poate fi pustiu si liniste, chiar incredibil de liniste. Si de frumos. Si asta fara sa ma gandesc la potecile nemarcate, la vaile si la crestele in care alpinistii descopera chipul nevazut al unui munte pe cat de umblat pe atat de bogat in daruire.

...citește mai departe ↑

Pagina 12