de cele mai multe ori trecem prin viaţă ca pe o potecă de munte,
ne strecurăm printre crengi de jnepeni şi păşim prin frunze moi sau printre colţuri de stânci.
urcăm spre vârfuri, visăm pe creste,
facem alegeri la fiecare indicator de marcaje,
şi ne bucurăm când deasupra norilor tremurăm tăcuţi la atingerea vântului
ne îngăduim un surâs uimit
când trupul istovit prea devreme
îşi află odihna în urcuşul treptelor înalte de piatră rece
ne reamintim să fim copii,
să prindem aripi noi peste cele frânte,
şi ne adăpostim la căldura unei cabane ca sub îmbrăţişarea unei mame.
ca mai apoi să coborâm pădurile în serpentine
purtând în noi tăcerea înălţimilor şi zbuciumul apelor reci ce le însoţim de-acum spre câmpie
dar uneori,
când privim in ochii celor dragi,
aşa cum soarele priveşte în inima muntelui într-o dimineaţă de noiembrie,
uneori…
când fără să cerem,
când fără să aşteptăm,
când fără să întindem mâna
primim toată bogaţia lumii.
8-> ( dreaming )
stiam eu ca baietii se exprima in putine cuvinte, dar nici chiar asa criptic 😛
Un punct de vedere, foarte pertinent, a unei lumi, al cararii, care aduce o surpriza la fiecare cotitura, sia urcusului care culmineaza cu o priveliste, de neegalat, care devine poteca sub picior. Dar finalul poemului m-a facut sa ma gandesc la cat de plina de diamante de nepretuit avem peste tot in jurul nostru, la fiecare pas pe care il punem in fata celuilalt: Aceste diamante sant de nepretuit, de neanlocuit… Si hrana sufleteasca, fara de care nu traim cu adevarat. Fotografia vorbeste.
Well Done!
Am fost in multe locuri frumoase si in toate am gasit ceva special, ceva care sa ma faca sa privesc lumea cu alti ochi. Cu toate acestea nu caracteristica loculurilor m-a impresionat in mod deosebit ci momente ca acestea, care se pot intampla oriunde, dar pe care le observam mai lesne in contexte ce nu ne sunt banale.
Asa e si cu mersul pe munte, ai parte de noi perspective in functie de traseu, de anotimp, de cei cu care mergi, dar nu doar relieful iti ofera momente revelatoare ci si clipe „obisnuite” precum trecerea unor prime raze de soare prin bruma topita de pe o creanga de jneapan…
[replay preluat din mail]
George:
„Inteleg exact ceea ce spui, este exact ceea ce m-a facinat pe min etoata viata: A recunoaste diamante spirituale, in cele mai butin asteptate locuri: Este parte din miracolul de a fi, fericiti cei ce-l au, nu ?
https://euzicasa.wordpress.com, visit sometimes”