Nu e de-ajuns să spunem lucrurilor pe nume – în gând.
Vine o vreme când nu mai are cine să ne asculte căci noi înşine am încetat a ne-a mai asculta. Dar nevoia de împărtăşire există.
(asta e valabil mai ales în viaţă, dar subiectul urmează a devia spre bloguri)
Cred că despre asta am tot scris de-alungul anilor pe acest blog. Şi multe bloguri ce erau de-o seamă meetsun-ului au tăcut între timp. Nu pot să nu mă întreb cum de s-a stins pasiunea, unde s-a dus dacă s-a dus… Multe dintre blogurile la care mă refer fiind personale, au trăit pesemne atâta vreme cât „drama” a trăit. Să nu mai existe viaţă (a scrisului fireşte) după dramă?!?
Nu cred că ar putea să-mi răspundă cineva în cauză. Dar aş putea să-mi răspund mie: văd viaţa ca o dramă continuă, inspirantă sau doar îmi place să scriu?
Ha, n-am să vă mărturisesc adevărul. De ce-aş spune lucrurilor pe nume altfel decât în gând??! Pentru că nu pot? De 821 de postări nu pot? Dar ştiu că pot fi insistentă, nu glumă! 🙂
Şi vorba târgului, you should blog about it…
fotografie realizată în noiembrie 2011, Pilsen, Cehia
🙂 cred ca imi plac mult provocarile si incerc pe cat posibil sa spun lucrurilor pe nume, desi de multe ori adevarul doare si de asta, probabil, e bine sa fie destainuit mai voalat, mai cosmetizat, sa nu sune prea dur. Cat despre blogareala nu credeam sa ma prinda atat de tare. Credeam ca ma va parasi la un moment dat aceasta pasiune, dar vad ca inca ma mai tine. Nu zilnic, ca altfel nu as fi eu… dar pot spune ca intr-un fel am devenit addicted :).
Un weekend frumos!
eu is nou ,asa ca nu pot comenta:)
@Gabi: cred ca depinde mult si de faptul daca bloggerul a mai cochetat sau nu cu scrisul pana la blog. Multi ar fi scris, dar e oarecum desuet sa faci asta fara un motiv anume gen tema pentru scoala, eseu pentru un examen etc.
In general e bine sa fim deschisi fata de lucrurile pe care nu le-am mai facut niciodata. Nu se stie ce afinitati detinem si pe care nu le-am lasat sa se afirme pana acum. Sunt convinsa ca exista oameni foarte talentati in ale scrisului si care n-au indraznit a se exprima astfel din motiv ca „n-am facut-o pana acum”
@Florentin: scrie in continuare si vei vedea. Si scrie des. Asa sigur afli mai repede 🙂
…ma straduiesc 🙂
Unii se opresc pentru ca nu primesc feedback-ul potrivit. Sau poate apar intre timp alte pasiuni care nu-i lasa sa mai scrie! Imi aduc aminte de un blogger care vroia sa renunte la un moment dat la blogging si l-am convins sa scrie in continuare, pentru ca este datoria lui fata de toti cei care-l citesc! A functionat atunci! 🙂
@Iulian: si asta e adevarat, sunt multi aceia care citesc si care nu „zic” nimic, lucru ce poate descuraja cu timpul pe cel care scrie „ca pentru pereti”.