Marile Lacuri, ora de vrajă a marelui Huron
Întâlnirea cu Marile Lacuri și mai precis cu Lacul Huron, ar fi fost una tare săracă fără ora de vrajă solară de care m-am bucurat cu zâmbetul pe buze, unul cât se poate de înghețat 🙂
Articole cu eticheta apus de soare
Oameni Suntem 16. În Montreal mișcarea-i verde
După o săptămână fără mișcare, iar am pus de-o alergare și-un biciclit în aceeași zi. Așa e când lipsește planificarea, ideal ar fi să le alternez, dar nu pot spune nu când pune umărul și contextul verde din jur. Totul e să fie vreme bună, altfel nu contează că e luni, că e dimineață sau seară, că te afli într-un oraș…
Deși îmi place mișcarea sunt și o mare leneșă sau mai bine zis o expertă în amânări: nu alerg acum, mai bine pe seară și seara se face mâine dimineață și tot așa. Am încercat să mă țin de ieșit la alergat o dată pe săptămână și am reușit să ies o dată la două săptămâni. Pentru cei care mă știu alergând pe la maratoanele montane, ei bine totul se termină când vine vorba de plat unde sunt un alergător slab și plictisit: mie-mi trebuie peisaj! Cea mai lungă alergare a mea pe plat are puțin peste 6km în condițiile în care la munte, unde oscilez mersul cu alergarea, pot duce niște zeci de kilometri.
Roma. La apus de soare un oraş oarecare
Mă uit la ea şi mă simt din nou acolo. Şi e o stare dintr-un oraş ce poate fi, în definitiv, oarecare. Şi e o stare în care prejudecata că oraşul e naşpa prin însăşi existenţa lui dispare. Şi e o stare în care ştiu că de n-ai ochi să vezi paradisul, degeaba locuieşti în el…
you should blog about it
Nu e de-ajuns să spunem lucrurilor pe nume – în gând.
Vine o vreme când nu mai are cine să ne asculte căci noi înşine am încetat a ne-a mai asculta. Dar nevoia de împărtăşire există.
Niște copii…
Frunzele nu vor urca înapoi,
somnul lor e chirpici peste tălpile goale;
vântul cu vânt mi-i aleargă în loc,
nici o mamă nu-i strigă din vale.
Povestindu-ți orașul. Fără obiectiv
Farmecul unei fotografii slabe de oraş vine tocmai din estomparea detaliilor (de vină sunt numărul mic de pixeli, deschiderea mică a diafragmei, lipsa luminii naturale corespunzătoare etc) lăsând loc culorilor şi poveştii.
Nu ştiu dacă iese ceva, dar încerc. În ziua când voi avea dslr va fi greu să mai fac astfel de fotografii şi mai ales să mă entuaziasmez ca acum: mult dintr-atât de puţin.
Până atunci…
Fericire urbană
în parc mirosea a fân cosit și a toamnă
orașul murea sub a străzilor vamă
în meri mere roșii se-ascundeau de străini
când soarele galben prindea rădăcini
în parc mirosea a fân cosit și a toamnă
umbre lungi mă-ncălzeau ca o haină.