Arc peste timp și blog

În toamna aceasta se vor împlini unsprezece ani de când am acest blog, de când am simțit nevoia să am un loc al meu unde să scriu, un loc-cafenea, unde nu ești chiar singur ca între patru pereți cu o foaie albă în față. Mai întâi blogul a fost anonim și discret, apoi m-am scos la înaintare și mi-am asumat anumite păreri și povești, iar de o vreme rețeaua socială pe care nu mă omor cu promovatul, lasă blogul într-un colț discret ce începe să-mi placă tot mai mult: oare pot din nou să scriu ce-mi trece prin suflet?!?

...citește mai departe ↑

N-am abandonat blogul

Postavaru-Crucuru-390.jpg

Mă uit zilnic la el, cu ochii minții sau cu cei căprui, scriu și descriu de parcă aș coase și descoase, iar la final pânza rămâne albă, însă uzată, muncită. Așa se uzează și cuvintele, ideile, scopurile. Ca atunci când povestești tuturor o întâmplare și după foarte multe versiuni, mai scurte sau mai detaliate, dispare cu totul nevoia de împărtășire sau rămâne una mecanică, fără vervă.

...citește mai departe ↑

[pagini de jurnal] în care nu vând nimic

Frustrarea mea în mai puține cuvinte: cei care chiar știu și au experiență se retrag în fața celor care se pricep mai puțin la fapte, dar mai bine la marketing. Așa cum eu mă simt inhibată de superficialitatea unora, cu siguranță alții mai evoluați se simt inhibați de superficialitatea mea, iar în final, cei mai slab pregătiți vor fi cei vizibili. Și mai de puțin folos.

...citește mai departe ↑

Blogul nu e jurnal

Era cât pe ce să public titlul fără nici un conținut sub el. Acum urmează vorbăria, vă dați seama. Blogul nu e jurnal – e concluzia la care am ajuns după două luni de tăcere, cu excepția jurnalelor de la munte pentru care nu există pauză, suspendare, mofturi de muză, criză etc.

(ce văd sau înțeleg alți blogeri prin blogul lor îi privește)

Nu e jurnal chiar dacă admit public că scriu mai mult pentru mine, aproape doar pentru mine – blog aparent personal țin să amintesc, pentru alții s-ar chema că o fac dacă aș oferi constant informații de folos pe baza unor criterii de minimă performanță orientate pe un anumit domeniu – nișă în limbaj de conferință. Nu e jurnal pentru că un om își poate scrie sieși într-o multitudine de feluri, iar eu îmi impun în scop util un soi de disciplină prin scrisul acesta public.

...citește mai departe ↑

Era o vreme

Nu vă pot da lectura plină de senzațional, de sex, de ură, de aroganță, de ambiție, de umor fals, de sarcasm la modă la care culmea mai toți ați devenit experți, de intrigă, de sentimentalism ieftin menit să atragă suferinzii în dragoste ca muștele la căcat, de critică destructivă, abuzivă. N-am scris rahat ca să nu jignesc rahatul și ca să vă arăt că e ușor să scrii cuvinte care să mărească irisul sau să ridice sprânceana, că e ușor ca tu plin de sine cititor ce n-ai scris în viața ta un rând să devii de fapt un pion-consumator numărat cu sârg de statistici.

...citește mai departe ↑

Pagina 12