[Jurnal în mișcare 05’26] Vremea izbucnirii

Vine vara, bine-mi pare, izbucnesc în alergare! Și nu doar pentru că, în sfârșit, vremea a permis și n-am avut vacanțe care să perturbe programul, ci pentru că data maratonului e aproape și au rămas doar două luni să îngraș porcul: mai și iunie. Realitatea cifrelor e mereu nemiloasă, iar senzația de student nepregătit e frustrantă. Spre deosebire de un examen unde poți avea norocul să pici pe singurul subiect pe care-l știi, maratonul montan te notează de nu te vezi: ce-i frumos, rămâne frumos (muntele, provocarea, experiența), ce-i greu însă se poate dubla, tripla… Este o versiune controlabilă a ceea ce aduce în general viața. Din care noi alergătorii învățam continuu, de unde și adicția (sic!).

*

În mișcare

Strava zice că în luna mai am strâns

→ 21 alergări: 234km cu 8600m+ (cea mai lungă 28km, 2 curse scurte),
→ 3 drumeții în familie: 21km cu 913m+,
→ 4 activități în apă (că înot nu-i pot spune...),
→ 2 ieșiri în familie cu bicicleta: 44km,
→ în casă: 4 sesiuni de exerciții.

Nu-s chiar toate roze și pozitive ca-n paragraful introductiv. Mai mereu, greu cu motivația. Cu oboseala. Încerc să pun accent pe momentele bune: hormonii nu-s mereu turbați, unele dureri trec făcând loc altora dar și acesta e un semn că n-a fost așa grav, îmi reamintesc constant că vârsta crește dar damblaua se menține. Mai mult, trăiesc într-o bulă, mică spre minusculă, unde nu trebuie să dovedesc nimănui nimic, ori asta e minunat.

🏃🏽‍♀️

1 mai, am sărbătorit Ziua Muncii printr-o alergare lungă cu Sandra (28km, 1300m+, strava), pe un traseu pe care am tot fost și singură în această primăvară și pe care mi-a făcut plăcere să îl împart și cu altcineva, nu doar solo, solo. Sandra e colegă cu mine în Mila, astfel că nu doar am alergat, dar și conversat în germană. Limba încă e o barieră pentru mine, mai ales că elvețiana se lipește greu, dar pasiunile comune nu duc lipsă de subiecte de conversație.

🏃🏽‍♀️

9 mai, un concurs de tip ștafetă, Rhystafette (Rüthi, CH), unde participă echipe formate din șase membri pentru șase probe diferite: alergat plat, caiac, bicicletă MTB, tir, trailrunning, bicicletă șosea. Noi am fost doar cinci fete, Mila Frauenpower – partea cu trasul cu pușca fiind opțională, plus că dacă nu ai un trăgător bun, se pierde mai mult timp decât penalizarea în sine.

Pentru un concurs desfășurat într-un sat, a fost surprinzător de multă lume, multe echipe, cu oameni de tot felul, iar atmosfera suficient de antrenantă ca să stăm pe-acolo toată ziua. Căci am fost și cu Miruna, care și-a găsit de joacă și de petrecut timpul într-o continuă mișcare (și mâncat), uitând de ecrane și alte neliniști ale vârstei.

Revenind la cursă, am ocupat locul trei la echipele feminine, dar și timpul obținut a fost destul de bun la general, 58:13. În ordinea startului: Seline (alergare plat), Cindy (caiac), Barbara (MTB), Claudia (alergare trail), Luisita (bicicletă șosea).

Probele individuale au fost foarte scurte, eu de exemplu am avut de alergat la vale 2km (strava), lucru reușit în 07:21, a patra fată și 16/61 la general. Mai mult ne-a luat să ne organizăm, să ne deplasăm la locul preluării ștafetei, să așteptăm, să revenim la baza sportivă unde era startul/sosirea.

Mi-a plăcut și ideea și sigur mai particip și la anul dacă ne strângem suficiente fete 🙂

🥾

17 mai, Schellenberg (FL), drumeție de familie (8.6km, 250m+, strava) la granița dintre Liechtenstein și Austria, într-o zonă cu multe reminiscențe glaciare și istorice, cu relief interesant și ruine deopotrivă.

Ruta se numește „Felsbandweg Schmugglerpfad” în caz că o căutați și sunteți interesat de un traseu interactiv pentru copii, fără prea multă diferență de nivel. E și un rai al cățărătorilor, toată „faleza” fiind plină de ancore și trasee de cățărat, inclusiv un loc cu saltele, pentru bouldering.

🥾 & 🏕️ & 🏃🏽‍♀️

23 – 25 mai, Zernez, Engadina (Valea Innului), trei zile de infuzie de Graubünden / Cantonul Grisunilor, unul dintre cele mai faine din Elveția – părerea mea, desigur. Am reușit să scoatem cortul prima dată anul acesta și să ne pară rău că trebuie să plecăm din camping…

O să pregătesc o postare separată, demnă de trei zile pline și faine, cu peste 40km alergați sau merși, dar las și acum câteva poze, de impresie…

🏃🏽‍♀️

30 mai, ediția 42 a Gamperney Berglauf, verticalul care m-ar putea face într-o zi să mă las de alergat competitiv (8.8km, 1000m+, strava).

A patra oară anul acesta, 
al treilea rezultat de 1h12min (față de 1h09 în primul an).
Locul 3 la categoria 45+, a 14-a din 88 femei. 

Cifrele sunt mai dulci decât amăreala unei curse proaste.

Atmosfera faină, cu mulți localnici de-a lungul traseului, la încurajare, organizarea clasică, fără răsfăț, dar cu tot ce trebuie. Fain și alături de colegii din MILA.

Întorcându-mă la vertical: e parcă tot mai greu, de la an la an!

Aici văd cât de prost stau la capitolul strategie.

Aici antrenamentele cu intervale la deal parcă n-ar fi existat.

Aici cele două kilograme în plus se simt dublu, triplu.

Aici stima de sine scade, la fel și bucuria de a urca muntele.

Aici poarta de finiș mă face să mă simt prost că încă mai am energie.

E cursa unde am impresia că dau tot ce pot, dar cumva nu îmi pot accesa resursele.

În apărarea mea, a fost și foarte cald. De trei ori am luat burete îmbibat cu apă și l-am stors peste mine. Mi-nu-nat! Cum de n-am făcut asta și în alți ani?!?

Am alergat foarte lent pe kilometri 2-6 pe asfalt, cu multe reprize de mers. Efectiv nu se lega ritmul, aveam picioare grele și tot felul de dureri. Pe ultimii 2km cu aproape 500m+ a fost măcar urcare montană, mai bine decât mă așteptam la cum mă mișcasem până atunci.

M-a bucurat locul obținut, podiumul, dar mi-a lipsit cap-coadă sentimentul unei curse bune…

*

Miruna a scăpat turma și a alergat mult mai bine ca mine, deși tot pe locul trei (primul ei podium, yuhuu!), doar la 5 respectiv 3 secunde de primele două fete (1.2km, 4min28sec). Și asta pentru că nu a reușit să se strecoare din micul flanc de băieți și să se desprindă la timp. Însă pentru cineva care nu s-a antrenat deloc, mi se pare că are de la mama natură tot ce-i trebuie.

*

Galeria ici-colo