Sunt muguri proaspeti dincolo de geam
simt viata din ei cum plesneste
simt cercurile-n trunchi cum cresc
si radacinile-n pamant
cum scormonesc.
Sa fie tot o viata de copac
si viata mea?
Sa fie oare de-ajuns privitul
de sus in jos
ascunsa de-o perdea?
De-as cobora, de-as indrazni
sa strang copacul tot in brate
sa simt din carne-mi cum tot creste
scoarta sa!
Si m-as lasa brazdata incet
de fiecare raza ce-ar razbate
de fiecare mugur scuturat
de semnul fiecarui cerc
ce m-ar intersecta.