sunt o pasăre de noapte –
zbor ziua cu ochii închişi,
iar noaptea-mi amintesc văzduhul.
mă las cuprinsă-n iarba-naltă,
aud zăpezi îmbrăţişând tulpini,
semintele-adormind,
visând.
socotesc ce sunt –
un hotar înălţat
la momentul potrivit,
numărat unu, doi, trei – alb!
aproape ca m-aş transforma în negru
daca zborul nu m-ar picura
ca din pleoape grele de stâncă
în râul alb.
doar când în pumn ţin apa strâns
îmi curge printre degete
curcubeul…