Pe dealuri… după flori
Dacă primăvara m-ar putea vindeca de toate, m-aș îmbolnăvi pe veci de ea…
Dacă primăvara m-ar putea vindeca de toate, m-aș îmbolnăvi pe veci de ea…
fără prea multe cuvinte, ci doar prin imagini vă trimit la plimbare… prin iarba verde de oriunde 🙂
sunt cele mai colorate
sunt firave
sunt aduse de departe
prima ploaie nu pare să aibă milă
și totuși…
sunt o pasăre de noapte –
zbor ziua cu ochii închişi,
iar noaptea-mi amintesc văzduhul.
mă las cuprinsă-n iarba-naltă,
aud zăpezi îmbrăţişând tulpini,
semintele-adormind,
visând.
socotesc ce sunt –
un hotar înălţat
la momentul potrivit,
numărat unu, doi, trei – alb!
aproape ca m-aş transforma în negru
daca zborul nu m-ar picura
ca din pleoape grele de stâncă
în râul alb.
doar când în pumn ţin apa strâns
îmi curge printre degete
curcubeul…
Cea mai frumoasă culoare din lume
e poate cea a aerului vuind dimprejur
când aripile lui s-au deschis
şi gândul tău s-a-nnaripat
fără să ştii
prinzând contur.
Cea mai frumoasă culoare din lume
e un aer… vibrând??!
Te întrebi
prin ecouri prelungi
ninse blând peste vârfuri
din înalturi deschise
şi tot mai adanci.