Innsbruck Alpine Trailrunning Festival 2023 – cursa K35

Innsbruck Alpine K35 28

Unele zile sunt bune chiar și după o noapte la cort lângă o biserică ce-anunță insomniacilor orele fixe, jumătățile și, probabil, și sferturile. Unele zile încep fără emoții, soarele se strecoară la răsărit printre munți, copaci și rulote până pe vârful nasului, lentilele se așază perfect peste iriși, unele astfel de zile încep și cu golit de burtă, nu râdeți, că e lucru esențial când urmează o cursă. Doar mama hormonilor mei știe ce s-a întâmplat de m-am trezit așa senină și încrezătoare, dar mai ales, că mi-am continuat ziua în același spirit, de la start până la finiș.

Patru ore care au trecut repede, fără chin, fără îndârjire. O plăcere continuă să alerg și la deal și la vale simțindu-mă în control, nimic haotic, o bucurie să descopăr acest colț din Alpi, să vorbesc cu oameni noi, să scot un timp bun confirmat apoi de podium (și nu la mine în „comună”!), să trăiesc această versiune a mea care mă vizitează… cam rar. Până la următoarea reîntâlnire, carpe diem!

...citește mai departe ↑

De ce unele zile sunt frumoase

Uneori avem nevoie de plimbări sub soare mai mult decât de o adresă și un număr, de o informație prețioasă, de un răspuns precis de da sau nu.
Uneori avem nevoie de zile ale noastre, de pași hoinari, de gânduri împăcate, de zbuciumuri adormite.

Ninsoare in Montreal

N-o să vă dau o rețetă în zece pași sau o listă de argumente. O listă de stări poate. Și atunci ce rost ar mai avea un articol de genul ăsta?
Pentru că eu cred cu tărie că trebuie menținut un echilibru între părțile bune și rele și că de cele mai multe ori cantitatea de atenție acordată momentelor neplăcute o depășește cu mult pe cea acordată momentelor plăcute, iar o zi senină este banală pe când una mohorâtă nu; dacă se succed e și mai grav, cele bune devin de neobservat, monotone chiar, iar în cazul celor rele se dezvoltă o adevărată cădere în depresie, apatie, letargie (după caz).

...citește mai departe ↑