Articole cu tag-ul: singura pe munte

Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.

Martinsloch și Piz Segnas

2026-10-05 · MUNTE · 1 comentariu ·
Piz Segnas Sardona Flims

Am venit să văd doar Martinsloch și plăcile tectonice și am sfârșit privind lumea de pe primul meu vârf de peste 3000m, Piz Segnas – Semnul. Nu simt vreun sentiment deosebit, n-am cucerit nimic aici sus, nici măcar liniștea și exclusivitatea pe care le poți avea în multe locuri fără să riști mai nimic. Vântul adie ușor și totuși fuioare de praf se ridică când și când. Fluturi maronii apar din neantul hăurilor, zăbovesc o clipă și dispar. Ce-or face aici sus?!? Dar eu?!?

Privesc în jur și nu mă ia nicio amețeală, deși prezența mea și a momâiei de piatră accentuează ascuțimea vârfului, iar poteca ce șerpuiește spre Piz Sardona e amețitoare, ca o frânghie agățată pe versantul abrupt. Mănânc un jeleu, iau câteva guri de apă, mă asigur că mintea mi-e concentrată și corpul pregătit. Urmează coborârea și, dacă tot nu m-a cucerit vârful, să n-o facă nici hăurile…

...citește mai departe ↑

Calanda, Calanda…

2025-08-27 · MUNTE · 0 comentarii ·
Haldesteiner Calanda (2805m)

Muntele acesta se cere urcat fie doar și pentru numele ușor de reținut. Fiind vizavi de orașul Chur, l-am văzut de multe ori din mașină – de fapt, se poate vedea și de-acasă dacă atmosfera e clară și dioptria rezonabilă, astfel că era pe lista „de făcut într-o vară”.

Creasta e cu siguranță memorabilă, dar urcarea continuă de 2200m+ alături de o coborâre „în cap” pot întrece orice așteptare și trece tura în rândul celor care se fac o dată-n viață. Nu știu dacă mi-am învățat lecția, de-a NU lungi un traseu de dragul de-a nu mă întoarce pe același drum, însă pentru o vreme o să-mi ascult mai atent intuiția…

...citește mai departe ↑

O primă incursiune în Madrisa Land

2025-06-26 · MUNTE · 2 comentarii ·
Madrisa Ratschajoch alergare montana

Stau cu mâinile în șold și simt o arsură pe brațe și pe spatele ud de sub rucsac. În sfârșit, mi-e frig. Un soi de frig. Sunt la 2600m, într-o șa nu foarte largă, dar unde se întâlnesc patru poteci și patru zări. Încep să fac o pasiune pentru șei, pasuri, curmături etc. (germ. Pass, Sattel, Joch), locuri pe unde poți trece pe partea cealaltă a muntelui. Asta și pentru că în Alpi totul e la o altă scară, iar vârfurile nu mi se par ademenitoare, cele mai multe nefiind accesibile pentru drumeție/alergare. Însuși Madrisa, de exemplu, nu are un traseu marcat.

Proptesc telefonul pe o piatră nu foarte înaltă, abia pot intra cu totul în cadru, și insist până scot o serie de selfie-uri. Nu mereu am chef de astfel de ego-amintiri, înălțimile nu garantează automat serenitatea, tocmai de aceea apreciez când se întâmplă.

...citește mai departe ↑

Arena Cascadelor Batöni și Heidelpass

2025-06-21 · MUNTE · 4 comentarii ·
Glaurus Heidelpass trailrunning Arena Cascadelor Batöni

Antrenamentul pentru „cursa anului” continuă și cum aveam nevoie de teren tehnic, altitudine, urcare abruptă și coborâre lungă, am găsit un nou loc de „joacă” unde n-am mai fost (că sunt atâtea în Alpi!).

Am mers cu trupă extinsă, căci prognoza se anunța bună și traseul accesibil. Realitatea ne-a lovit cu căldură, aglomerație – locul fiind obiectiv turistic, un traseu nu foarte plăcut piciorului, dar cascadele merită efortul.

La final, s-a lăsat și cu ploaie de vară, la care adaug urcarea în creastă cu vedere la treimiari, dar și primele flori de rododendron pentru a întregi amintirea unui „antrenament” ce în realitate e mai mult un pretext pentru a petrece ziua pe munte 🙂

...citește mai departe ↑

Churfirsten. Nu contează câte vârfuri urci, ci cum îl cobori pe ultimul

2025-06-13 · MUNTE · 7 comentarii ·
Churfirsten sapte varfuri colti la Walensee

Churfirsten e un munte celebru pentru cele șapte vârfuri aliniate, care au stârnit, și vor continua să o facă, dorința de a le parcurge „dintr-o lovitură”. După prima tură pe două vârfuri, am avut instant această fantezie. După tura recentă, cu doar trei vârfuri, m-am răzgândit: e prea tehnic, prea expus. Finalul abrupt al unui maratonist remarcabil m-a convins: nu contează câte vârfuri urci, ci doar cum îl cobori pe ultimul.

Altfel, Omul și Muntele e o poveste ce se scrie și se rescrie dintotdeauna. Cucerirea, dependența, efortul, liniștea, inutilul, încântarea, moartea, uitarea, performanța etc. sunt toate parte din această poveste din care doar muntele rămâne, istoria omului fiind până la urmă destul de limitată. Pe de o parte ambițiile, pe de alta dorința de a îmbătrâni pe poteci, fiecare negociindu-și punctul de echilibru, încercând să nu sfideze Sfânta Statistică și Cuviosul Noroc.

...citește mai departe ↑

Pagina 123