[Jurnal în mișcare 07’26] vacanța de vară, mereu o provocare

vacanta de vara familie Aletsch gletscher

La fel ca în ultimele patru veri, vacanța familiei e impusă de cea școlară elvețiană, care debutează la început de iulie și se termină în august, cinci săptămâni în perioada cea mai instabilă meteorologic. Invariabil, le-am trăit pe toate, de la frig la caniculă, de la secetă la ploi interminabile. Să bifăm „și la munte și la mare” în doar două săptămâni a fost mereu o provocare, adică un ping-pong Elveția-Italia, iar mașina noastră și-a păstrat obiceiul de-a ne face probleme când ne punem la drum lung. Cumva i-am supraviețuit și anul acesta, dar poate reușim ca următoarea vacanță de vară în familie să fie altfel, altcumva, altundeva, altceva.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’25] Ultima răbufnire a verii

ape ghetar albastre toamna Aareschlucht septembrie

Septembrie a fost o lună cu de toate, ultima cu soare de vară, nu cu dinți, cu momente intense, dar și cu frustrare. Ceea ce nu e deloc rău, opusul ar fi să nu știi când a trecut și să ai senzația de rămas cu nimic. De aceea și scriu aceste jurnale, pentru că pusă pe hârtie, trecerea timpului se mai îmblânzește. Desigur, e mai simplu să punem deoparte doar realizările mărețe sau trăirile înalte, să investim doar în ele, dar e așa de agitată lumea în care trăim, atât de imprevizibilă viața, încât e tare păcat să irosim, să desconsiderăm ceea ce chiar avem. Mărunt sau important, nu contează, unitatea de măsură e la noi, cred că mulți am depășit „presiunea social media”.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’25] Munte sau mare, vacanță și ploaie

vacanta la mare si la munte ploi de vara

Dacă copilul are vacanță, musai și părinții, astfel că am evadat din Altstätten pentru două săptămâni. Ecuația munte-mare-munte ne-a adus de toate, însă punctul comun a fost ploaia și, de neignorat, frigul. Cerul a continuat să toarne și după ce ne-am întors, soarele fiind scump vederii, iar cele 18 grade pentru zile la rând… de pomină.

A plouat în timpul celor două curse ale lunii, a plouat în Dolomiți, a plouat în Veneția, iar când n-a făcut-o ziua… a plouat noaptea. Ba chiar a fost ciudat ca după trei nopți la cort adormite în răpăială și tunete, în a patra, fără ploaie, să mi se parcă greu de suportat zgomotele din camping.

Altfel, e (deja) august și n-am prins bronz, cum nici roșiile și murele de pe balcon culoare, dar cel mai dificil e să lucrezi de-acasă cu un copil plictisit pe care îl poți scoate afară doar între două torențiale, asta dacă nu plouă mocănește toată ziua…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 04’25] Aprilie e despre România

despre România

Dintre toate revenirile acasă, în aprilie și în octombrie e cel mai frumos: nu e prea cald, nu e prea rece, natura e primitoare, copacii au flori sau frunze colorate, iar țânțarii nu-s la apogeu. Și, foarte important, când transportul public te ține multe ore pe drum, că e karmic să se întâmple ceva, nu degeri sau leșini de cald. Călătorind cu un copil lipsit de răbdare, toate acestea devin esențiale.

Iar dacă veți observa, ca și mine, că într-o postare cu „despre România” în titlu apar mai multe poze din Elveția, este pentru că ori pozele de acasă conțin prea multe detalii personale și le țin pentru mine ori cele din Elveția sunt făcute cu ochi de turist. Sau poate, în subconștient, îmi doresc ca pe undeva cele două să se suprapună.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare] Iulie 2022. Vacanța Mare = marea lâncezeală

Iulie, altădată luna de vârf a anului în privința mișcării, abia a strâns în alergare 133km cu 5000m+ (însă am trecut pragul de o mie de kilometri de când a început anul versus 900km strânși în tot 2021), 0km pe două roți și 63km de drumeție cu un pic de via ferrata. Niciun concurs, dar august va avea parte de două, unul în Făgăraș, iar altul la poalele Mont Blanc-ului.

Dincolo de statistici, iulie e însă bogată în premiere: o primă incursiune în Dolomiți urmată de o vacanță cu de toate în România. Titlul rezumă perfect ritmul acestei luni, aparent agitată, dar cu multe zile relaxante în care am pierdut noțiunea timpului.

...citește mai departe ↑