Regăsire
În ploaie mă povestesc azi,
ție întinsă ca o fereastră…
Articole cu tag-ul: pasi in doi
Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.
Mirajul Pietrei Percé
sau Cum am dat muntele pe-o piatră
Când am plecat noi în concediu planul făcut suna cam așa: munte – balene – munte – spre casă. După primul munte (n-am scris încă, dar urmează) și balene și având în mâini pliantele luate de la punctele de informare turistică de pe traseu, Andrei a pus ochii pe Piatra Percé (în perechea bilingvă: Percé Rock – Rocher Percé). Muntele unde trebuia să mergem având drept vedetă al doilea vârf din Quebec (doar 1200+ metri, nu vă imaginați vreun doi-miar măcar) a pălit brusc în fața unei pietre solitare ce iese din mare și care bonus, mai are și-o gaură fotogenică. Și oricât mă știți de dornică de munte, în concediul ăsta m-am lăsat în voia drumului, iar drumul a devenit o destinație în sine.
Verdict: cu toată viteza înainte, Percéeee!
Me by You
Va las pe voi sa ghiciti care e originalul si care e fotografia intoarsa. Mie imi place combinatia dintre cele doua si de aceea au ajuns pe blog.
Mai puţin eu, mai mult tu
În week-end-urile în care nu merg la munte mă trezesc mai greu, mă mişc mai greoi, mă entuziasmez mai rar. Dependentă sau nu de munte, contează mai puţin. Important e să observi lucrul ăsta şi să-i observi pe cei din jurul tău, să fii mai puţin egoist, să te dedici mai mult lor.
Parâng. După 30 de ani de așteptare
De pe dealul Tehomirului – satul meu natal – în zilele de iarnă cu cer senin, se văd munții. Crestele lor albe, undeva la linia inimaginabilă a orizontului, au stârnit în mintea copilului ce alerga ca vrăjit să le vadă, doruri. Habar nu avea copilul din mine ce munți sunt, cât e până la ei, care e povestea lor, dar zăpezile iernii și claritatea cerului specifică anotimpului, îi făceau să se arate și astfel, să capete un sens nebunia părăsirii sobei celei calde și urcarea hai-hui, dar cu sufletul la gură a dealului – urcare deloc ușoară, mai ales că ritmul era pe măsura nerăbdării: oare s-or vedea azi??!...