În ploaie mă povestesc azi,
ție întinsă ca o fereastră,
pe dinăuntru curată,
pe dinafară neștearsă;
o las să mă spele,
o las să mă curgă;
cuvinte să curgă
nedezlipite de semne
Ploaia aceasta vine din alt timp,
norul ei alienare se cheamă,
norul ei singurătate cade,
până-n sarea ochilor cade.
Ploaia aceasta din alt timp vine,
în juru-mi te-adaugi
despletindu-te-n mine;
tu – îngemănare a mea
ești mărturisirii mele veșmânt.
Ploaia e Acum dragul meu,
pleoapa ta chipul meu are,
munte în munte de sare
alunecându-ne
cărările
șiroaie.
p.s. versiunea apărută pe pagina de facebook (Un fel de ploaie),
Ploaia asta se aruncă-n geam
eu m-aș arunca în geam
ea dinafară, eu dinăuntru
netezindu-mă
să o las să mă curgă
să o las să mă spele
vorbindu-mă
ploaia asta vine din alt timp
norul ei alienare se cheamă
norul ei singurătate cade
norul ei pe ochiul meu cade
până-n sarea ochiului cade
ploaia asta dragul meu
o împart acum cu tine
întinde-te lângă mine
sticlă din sticla mea
nisip din nisipul meu
munte în munte de sare
alunecându-ne
cărările
șiroaie
Felicitări pentru „pagina ta însorită”!…te-ai regăsit în vârful muntelui sacru, și îți doresc să ai puteri nebănuite,nemaiîntîlnite în timpul nostru.
Multumesc pentru gandul frumos