Solitar. Oarecum frumos. Stăpân peste o efemeră pânză de mătase și uneltiri în așteptarea gâzei ce nu și-a ales încă locul sigur de hibernare. Soarele toamnei arde cu putere, nimic nu zboară, nici măcar frunzele copacului pe jumătate gol. Aș putea crede că stă la plajă nu la pândă. Privindu-l îmi apare în minte imaginea bărbatului generator de obsesii consumând drame abil prinse. Doar că judecând după mărime și după faptul că e în viață, sunt toate șansele ca domnul meu păianjen să fie femelă…
_______________
proza arhiscurtă (PA) este o scriere (provocare) literară de 500 de semne cu tot cu spații
Primul comentariu e despre paianjen, poza si proza: prea dragute amandoua! Mi-au placut intotdeauna paianjenii, de cand eram copil. Nu-i omor niciodata. Si nimeni din casa, Liviu ma cheama pe mine sa-i alerg si sa-i scot afara. Daca ai o problema cu al tau, sa ma chemi! 😉
Al doilea e ca proza arhi-scurta o sa-mi aminteasca mereu de Leo, prietena mea virtuala de la care am aflat de „curentul” asta literar pe bloguri. Si care Leo a plecat sa-si sintetizeze in continuare ideile in pachete de cate 500 de litere, cu spatii cu tot, in alta parte. Ma gandesc mereu la ea. Si la fetita ei, care avea 2 luni in februarie cand mama ei a plecat.
Mie mi-e teama de paianjeni doar inafara panzei lor, cand umbla si ei creanga eventual pe perna mea 😀 Eu de obicei sunt chemata sa scot fluturii din casa pe care tin musai sa-i salvez. Domnul sau doamna din imagine e afara si e destul de mare cat sa nu se poata furisa prin ochiurile plasei mele de data asta, in casa.
Leo… daca e sa o definesc intr-un cuvant: geniala. Idei, spirit, simtire, talent… Pentru ea 500 de semne scriau povesti intregi, iar acum mai scriu doar una, nesfarsita…
Ca pasionat foto admir poza mai intai, domnul G a facut o treaba buna; proza arhi-scurta mi-e inca o necunoscuta, parca iti trezeste interesul, incepe cu maxim de interes si se termina…..neterminata fiind 🙂 ca si cand e randul tau al cititorului sa-i scrii finalul.
Domnul G are niste zgaraieturi pe lentila incat orice focus, mai ales la macro, e o provocare. Dar incadram, focusam de sapte ori daca trebuia ca sa reusim o data 😀
Arhiscurta are menirea de a prinde o idee si atat. De a dezbraca toate cuvintele in plus, toate sensurile care pot produce divagari. E o stare, e ca un gand ce-ti vine in minte, dar apoi e coplesit de alte ganduri.
Si da, uneori cititorul isi are o proprie poveste cu care poate continua.
Foarte frumoasă, foarte frumos și foarte frumoasă! Fotografia, textul arhiscurt și prezentarea din spatele semnăturii. 🙂
Ma bucur ca am fost un popas virtual placut. Si ma mai bucur ca tocmai am adaugat un blog nou in feedly, facusem „curatenia de toamna” in ultima vreme.
Am citit : ‘bărbatului generator de obsesii consumând abil prinse.” 🙂
pentru femeile vulnerabile dornice de asezare (pe o panza??! )mereu exista un paianjen la panda 🙂
Iubesc păianjenii!
Sa fiu sincera, ma inspaimanta tot ce tine de paienjeni…Cu toate astea, poza e superba!