meet the sun
Mă mişc greu, mă trezesc greu, mă mobilizez greu şi-mi abandonez proiectele… uşor. Uneori nimic nu pare să se mai lege şi motivaţia dispare ca un fulg în palma caldă a lenii (dau vina pe lene pentru că are un nume). În momente din-astea îmi ascult propriile „sfaturi”, date de obicei altora…
a fost primul meu MPC si imi pare chiar rau ca de-abia acesta, al 7-lea, a fost primul… nu stiu ce-am facut sau asteptat in anii precedenti??!
Am scris o gramada si-am pus si poze asa ca mi-e prea greu sa fac un rezumat 😀
După ce ieri am vizitat fugar și la obiect Praga, subiect asupra căruia voi reveni (probabilitatea e destul de mare) cu poze și impresii, azi am planificat o mică tură de alergare. Pe la 12 am părăsit hotelul (sună de parcă aș fi făcut-o sub acoperire) și m-am întreptat către locul de muncă. Nu, nu muncesc duminica, dar de acolo am înțeles că începe un parc și o rută marcată pentru bicicliști și… alergători. Cerul avea câteva pete de albastru și undeva în depărtări, blocurile străluceau în soare. Mi-a mai crescut inima în piept, vă spun drept…
aşa scriam târziu aseară
gândindu-mă mai mult la rime
și recitind aș corecta…
simt o bucurie aproape copilărească(eei! am patul meu!) amestecată cu tot feluri de amintiri ce nu-mi dau pace… pentru care am un mesaj: