Patul de acasă

Se zice că nicăieri nu dormi mai bine ca în patul de acasă. La noapte o să văd cât de adevărată e treaba asta.

După o vreme de dormit pe saltea la nivelul… parchetului am făcut pasul trecerii la etaj, căci n-am vrut să mă găsească frigul unui nou anotimp… pe jos.

Aș scrie mai multe, dar s-a făcut 1:00 si căldura învelișului mă tentează în ciuda scaunului rigid și rece…

aproape gata!

nici o toamnă fără vise…

P.S. simt o bucurie aproape copilărească(eei! am patul meu!) amestecată cu tot feluri de amintiri ce nu-mi dau pace… pentru care am un mesaj:

there are worlds out there beyond compare!

2 Comentarii

  • Dormitorul vostru original (pat, flori, bicla si blanita la picioare) este genial; clar asocierea moderna si nonconformista e principala pata de culoare…sa inteleg ca dormitul pe jos ramane doar pt munte 🙂

  • Da, doar pentru munte. Ce-i drept incepuse sa ma cam traga curentul la spate si nici in sacul de dormit parca nu-mi venea sa ma bag.
    Oricum, am dormit bine, un pic cam sus pentru cum ma obisnuisem…
    p.s. blanita este a domnului A. dar detaliile picante le servim la un vin 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *