Se zice că nicăieri nu dormi mai bine ca în patul de acasă. La noapte o să văd cât de adevărată e treaba asta.
După o vreme de dormit pe saltea la nivelul… parchetului am făcut pasul trecerii la etaj, căci n-am vrut să mă găsească frigul unui nou anotimp… pe jos.
Aș scrie mai multe, dar s-a făcut 1:00 si căldura învelișului mă tentează în ciuda scaunului rigid și rece…
aproape gata!
nici o toamnă fără vise…
P.S. simt o bucurie aproape copilărească(eei! am patul meu!) amestecată cu tot feluri de amintiri ce nu-mi dau pace… pentru care am un mesaj:
there are worlds out there beyond compare!
Dormitorul vostru original (pat, flori, bicla si blanita la picioare) este genial; clar asocierea moderna si nonconformista e principala pata de culoare…sa inteleg ca dormitul pe jos ramane doar pt munte 🙂
Da, doar pentru munte. Ce-i drept incepuse sa ma cam traga curentul la spate si nici in sacul de dormit parca nu-mi venea sa ma bag.
Oricum, am dormit bine, un pic cam sus pentru cum ma obisnuisem…
p.s. blanita este a domnului A. dar detaliile picante le servim la un vin 😉