meet the sun
Îi spun un hello și-un thank you pentru ușă, îi dau tomberonul și aștept ca întotdeauna un răspuns. Ne aflam mai aproape unul de altul ca oricând astfel că era timpul să mă uit mai bine la bătrânul care chipurile fuge de mine, asta și pentru că în mișcarea mea vijelioasă am simțit că el stă în loc și vrea să-mi zică ceva.
Vorbe… vorbe de trebuință nu am să vă dau. Am trecut printr-o perioadă de tăcere interioară, printr-o perioadă zbuciumată despre care n-am zis un cuvânt, n-am scris o literă. Asta e lecția mea pentru voi: să nu credeți că știți un om doar pentru că are blog și-un perete de facebook plin cu postări, nici pentru că ați citit ce tot scrie de cinci ani, nici pentru că e deschis la mărturisiri și la povești de viață. Mereu e mai mult de atât și mai mult și încă pe atât.
sau Impresii din și despre Montreal pornind de la Concertul nr. 5 op. 73 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven
Uneori mergi pe stradă, treci în mod banal pragul unui magazin și ziua ta se schimbă cu totul. Ce vrăji au mai făcut poveștile de m-au ademenit acolo, nu știu 🙂
Un mod de a-ți pune istoria orașului la îndemâna oricui este să o pictezi pe perete. Într-un muzeu? Nu, mai degrabă în centrul orașului pe un perete al unei clădiri care să însemne și ea la rândul ei ceva pentru comunitate: o băcănie.
