Cascada Montmorency și Canionul St-Anne

prima zi de concediu a debutat cu multă apărainbow @ Canyon Sainte-Anne

Revenind la cursul micului nostru concediu prin Quebec și cu toate că-i tare greu să mai scriu ceva după balene, mă încumet să povestesc despre două mari cascade pe care le-am văzut chiar în prima zi. Relieful nu prea înalt al provinciei, dar stâncos și format în mare parte din roci dure care nu se lasă ușor modelate de apă (precum calcarul) în combinație cu rețeaua bogată a apelor (lacuri peste lacuri care alimentează râurile care alimentează alte lacuri și tot așa până răzbește vreunul la ocean) dau naștere unei întregi galerii de cascade de toate felurile și mărimile, iar cele mai frumoase și ușor accesibile sunt captate imediat de industria turismului.

...citește mai departe ↑

Visarea-i o coamă lungă de balenă

Am coborât de pe zodiac și ne-am reluat călătoria de la mal. Priveam spre mare, spre fluviul cel mare de fapt și mi se părea că de peste tot urmează să se ridice o spinare de balenă. Le-am visat noaptea, dar și cu ochii deschiși ziua. Sunetul lor puternic îmi stăruie în amintire, uimirea de pe chipul de-atunci mi s-a întipărit în straturile epidermei, frumusețea acestor animale imense mi-e încă greu de descris.

Inofensivă și liberă căci Terra e grădina ei zoologică, balena e un dar al naturii ce prin modul în care a făurit-o n-o ține ascunsă de noi în adâncuri, dar nici nu ne-o oferă pe tavă ca pe-o pradă ușoară ca s-o putem admira închisă după cum ne e obiceiul, ci pur și simplu ne spune: iată omule, cea mai mare făptură a planetei tale!

balena albastră

...citește mai departe ↑

Elucubraţii de cazarmă

In Cheile Bicazului, cu Suhardul mic in paharul cu vin

Dacă 1 Mai a adus multora o ieşire de trei-patru zile, mie mi-a adus o reţinere la domiciliu plină de farmecul alb al molozului în deplin contrast cu verdele de afară. Cu alte cuvinte, sunt în concediu “de muncă” din proprie iniţiativă, nesilită de nimeni sau nimic, făcând chestia aia pe care măcar o dată în viaţă n-ai cum s-o mai fentezi: zugrăvitul.

...citește mai departe ↑

Cifre de bun găsit

A fost un concediu în care mi-am amintit mult prea des că am 30 de ani deja… Nu știu de ce, îmi bântuiau mereu gândurile cifrele astea două și mă trezeam chinuindu-mă să-mi amintesc ce se întâmpla acum 3 ani, acum 6 ani, acum 10 ani și tot așa… Uneori aveam senzația că sunt încă foarte tânără, că mă grăbesc aiurea și că voi ajunge prea devreme, alteori că vârsta asta e o farsă, că mă simt de 40+…

...citește mai departe ↑

Bag de seamă

Că sunt oameni tare frumoşi pe lumea asta, pe doi dintre ei îi cunosc şi eu: Mike şi Radu, pinguini şi prieteni dragi ce tocmai au coborât de pe Mont Blanc. Nu e puţin lucru mai ales că au biciclit vreo cinşpe’ zile non-stop până la poalele muntelui cu pricina. Povestea lor de până acum a fost scrisă la cald şi probabil în acele seri în care somnul nu i-a doborât imediat.

Vor urma desigur (sper eu!) completări, fotografii, poveşti scrise sau doar spuse la bere, dar până atunci pentru care vrea să guste puţin din această poveste extrem de motivantă, iată ultima lor relatare: mont blanc (celelalte se găsesc uşor în arhiva blogului lui Mike)

***

Că tot mai mulţi bloggeri ori nu scriu nimic în perioada asta ori scriu sub asediul unor stări de genul: nervozitate, revoltă sau dimpotrivă, deprimante, astfel încât lectura te încarcă negativ fără să vrei. Motivul nu ştiu care ar putea fi, însă un sfat am: gura lumii se termină în pragul casei! Ba chiar încă unul: nu te justifica oamenilor care nu ţi-au cerut asta, că dai de bănuit! Şi încă unul pentru mine: stai în banca ta! 😉

***

Că tot mai multă lume e plecată în concediu. Urmez eu desigur, dar din motive pe care nu le doresc nimănui, planul de acasă (plănuit de o jumătate de an) nu se potriveşte cu cel ce se va înfiripa odată cu ieşirea din casă. Încotro, habar am doar pe sfert. De celelalte sferturi se vor ocupa vremea, gps-ul şi evident, Andrei.

...citește mai departe ↑

Vacanta de toamna II. Creasta Aiudenilor


E ciudat sa incep aceasta serie cu ziua a doua, dar pentru ziua intai pastrez suspansul. Si mai ciudat este sa am parte de vacanta cand majoritatea oamenilor au terminat cu concediile. Ca sa nu mai lungesc vorba, stau la foc si scriu de pe telefon, suntem la munte unde vremea e frumoasa tare, iar toamna e in mijlocul splendorii.

...citește mai departe ↑

Are balta peşte

În concediul ăsta am făcut ce nu se aştepta nimeni să fac: nu am mers la munte. Am preferat să trec munţii dintr-o parte în alta şi să mă refugiez într-un final acasă, unde n-am dus-o rău cu mâncatul şi odihna. Printre altele, ceva ştiam sigur: mergem la peşte! Mi-a plăcut mereu la pescuit, dar

...citește mai departe ↑

Pagina 123