meet the sun
Așa se face că întâlnirile cu oameni multicolori, momentele multicolore se imprimă în memoria mea ca niște mâini calde între care mă pot refugia oricând, le pot săruta, mi le pot pune pe creștet sau pe pântec, arcui peste umăr sau în jurul coastelor.
Ziua de azi e ca raţa din imagine, chiar şi în minoritate, se bucură singură de pradă.
Ziua plecării e ca pescăruşul ce stă cuminte deoparte aşteptând.
De mă vei arunca pe fereastră
voi prinde aripi de pescăruş
şi voi ţipa aproape ars
ca nişte corzi muşcate
de arcuş.
Rupe-mă ca pe o coajă de pâine rotundă
să-ţi simt nerăbdarea flămândă
până când
ajunge-mi la inimă.
Spune-mi, cum e?
E arsă de vatră?
Are parfumul pur
de pâine neagră?
Sau albă cum n-ai văzut
vreodată?
Spune-mi, cum e?
Te sperie firimiturile cum cad?
Te arde miezul ei necopt?
Prin aburii de ceaţă rară
Nu spui nimic.
Când pleci, închide-mă la loc…
Eu – apă de mare sărată
îţi trec printre degete şi toată sarea
ţi-o dăruiesc în palme.
Eu – pădure întinsă şi rară
îmi las iarba înaltă să-ţi vindece
trecerea arsă de soare.
Eu – ochi blând de fiinţă inumană
mă cutremur ruşinat
sub mângâierea genelor tale.
Astfel sunt eu când te privesc pe furiş,
mă tot preschimb din idee-n-idee
până când mă las prinsă.