Sunt o coală de hârtie
aproape scrisă,
cu insule albe
unde-ngălbeneşte naiv
câte-o hieroglifă.
(De mă strângi în pumn
Foşnetul meu va fi moale
şi aproape surd.)
De mă vei arunca pe fereastră
voi prinde aripi de pescăruş
şi voi ţipa aproape ars
ca nişte corzi muşcate
de arcuş.
Şi-atunci ţi se va face dor de mare.
De ploile mele cu soare.
De insule albe plutind.
De mine aproape iubind.
DEPARTE de mine gandul sa spun ca nu mi-a placut. De DEPARTE, se vede maiestria in a-ti asterne pe hartie, ideile in forma de poezie. Nu-mi ramane decat sa astept si sa vad ce vei scrie mai DEPARTE.
Felicitari Claudia! (iarasi nu se aud aplauzele…. sunt prea DEPARTE). 😉
@Claudiu: ca de fiecare data ma suprind placut mestesugitul joc de cuvinte si atentul mesaj. Multumesc. Un week-end frumos, cat mai DEPARTE de griji, cat mai APROAPE de suflet!
frumoase si aceste versuri
Aproape ca m-am pierdut printre randuri, dar aproape mi-am revenit. Frumos SUn, weekend linistit iti doresc!
Frumoasa poezie! Poate ar trebui stranse mai multe intr-un volum!
Un sfarsit de saptamana agreabil!
Am simtit o placere citind. Cu toate astea nu vreau sa ma exprim critic la prima intrevedere virtuala. 🙂
@all: revenita cu soarele in obraji de pe meleaguri dobrogene, nu pot decat sa va multumesc pentru randurile dumneavoastra si sa va raspund cu mare drag: o saptamana frumoasa!
Aproape e o poezie excelenta, sau cam pe acolo 🙂