Dragostea ca o pâine caldă

Rupe-mă ca pe o coajă de pâine rotundă
să-ţi simt nerăbdarea flămândă
până când
ajunge-mi la inimă.

Spune-mi, cum e?
E arsă de vatră?
Are parfumul pur
de pâine neagră?
Sau albă cum n-ai văzut
vreodată?

Spune-mi, cum e?
Te sperie firimiturile cum cad?
Te arde miezul ei necopt?

Prin aburii de ceaţă rară
Nu spui nimic.

Când pleci, închide-mă la loc…

15 Comentarii

  • Superb!
    Din păcate, finalul e doar in povești așa. Mi-e că nu te inchide la loc cand pleacă, ci te lasă și deschisă, și goală pe dinăuntru. Cel puțin, pentru o perioadă. Ce crud(ă) e… 🙁

  • Îmi place finalul, se închide ca un cerc, mi-aş permite o sugestie: o reformulare aici – “până când
    ajunge-mi la inimă” (cred că un simplu “îmi vei ajunge la inimă” nu deteriorează mesajul poemului.
    Gânduri bune la ceas de seară!

  • @Laura: pai in cazul asta n-as vrea sa “cazi in pacatul poftei”. Sincer, si eu mananc putina paine, dar daca m-as nimeri acasa cand face mama paine pe vatra la cuptor, as da navala :”>

  • N-am cum sa cad inb pacat, desi mi-e pofta de mor, pentru ca am o vointa de neinduplecat! Da, painea pe vatra e inconfundabila! Desi s-au facut acum si cuptorasele alea cu care poti face si acasa, masini de facut paine cica despre care am auzit numai lucruri bune. Dar nu, nu voi cumpara! 🙂

  • Eu am mancat paine facuta la aparat din-ala, nu e rea, dar nu se compara cu painea facuta la tara, framantata mai rudimentar un pic… Iti spun ca ar fi foarte greu sa rezisti tentatiei (eu mereu spun ca aia nu e paine, e cel mai bun cozonac).

    Pe de alta parte o vointa puternica e de admirat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.