extaz în prima tură de iarnă, în octombrie 2009
Era cât pe ce să ratez momentul şi să uit a sărbători. Dar cum niciodată nu e prea târziu azi se împlinesc, precum spune şi în titlu, 2 ani şi 2 zile de la prima tură ce a declanşat această boală frumoasă a dorului de munte.
Aş avea multe de spus, dar mai bine îmi las faptele să o facă şi introducerea de la pagina special dedicată jurnalelor turelor mele, cu precizarea că până acum nu mi-a rămas tură fără poveste scrisă, lucru făcut nu din vreo ambiţie scriitoricească ci doar din respect pentru cele mai pline zile din viaţa mea:
Pai, bafta in continuare! La cat mai multe ture si povesti la inaltime! 🙂
37 de ture … 37 de ture in doi ani. WOW felicitari. acuma inteleg cat de tare iti place muntele 🙂
Atat de multi iubiti ai avut tu in doar 2 ani? Sau e doar o metafora? 😆
@Cristi: inaltimea nu vine doar din altitudine, sper sa nu uit acest lucru!
@FreeSeoDesign: …si e chiar foarte putin mai ales ca in ultimele luni accidentarea m-a cam pus cu boticul pe labute…
@Geocer: acelasi iubit, 37 de iubiri insa, una mai interesanta ca alta :”>
La mulţi ani, la cât mai multe călătorii, la cât mai multe iubiri cu acelaşi iubit. Iubiţi-vă mult, asta este tot ceea ce contează!
La mai multe!
@Cristian, @Alina: multumesc, la atat de multe incat sa le pierd numarul….
E o iubire intensa, din cate stiu. 🙂