În unii ani am chef să fac ceva special de ziua mea, în alții nu. Dar pentru anii în care am vrut dar nu s-a putut, ar trebui să-mi fiu datoare și să „bifez”. Cum zicea prietenul Radu, tot ce e peste patruzeci e bonus. 44 sună bine, dar parcă prea repede am ajuns aici!
Anul acesta m-am bucurat că-mi pică ziua în weekend și speram la o drumeție, însă ploaia/ninsoarea și frigul ultimelor zile m-au deturnat. Mai mult, m-am speriat de prognoză și mi-am început dimineața… leneșă. Când s-a arătat soarele, mai să-mi ies din fire, dar înțelepciunea vârstei mi-a șoptit că nu te pui cu toanele lui martie. Într-adevăr, n-a ținut mult, doar cât să pot spune că am văzut soarele de ziua mea.
*
Inevitabil mă întreb ce-mi doresc, ce planuri am, de ce NU am planuri. Ca tot omul, pe primul loc e sănătatea pentru mine și ai mei. Visurile se țin la distanță, unele s-au diluat de tot, altele nu par să prindă contur. Mi-aș dori o casă mică, dar cu grădină, într-un sat desigur, mi-aș dori ture faine dar și companie pe măsură. Cu alte cuvinte, ce-mi doresc eu se rezumă la sănătate, natură și oameni.
Când am citit pe bilanțul de final de an trimis de casa de pensii că mai am de muncit până în 2046, m-am îngrozit. Cifrele îngrozesc, asta e clar. Și nu munca în sine, ci programul, faptul că fiecare concediu trebuie plănuit, că țin corpul sănătos pe scaun mai mult decât ar trebui, că va trebui să mă gândesc la o reconversie că nu mă văd băbuță-programator etc. etc.
Altfel, mă simt la jumătatea de vieții și a trecut partea tânără, dar e drept, nu în totalitate ușoară. N-aș da patruzecii pe adolescență în nicio privință! Din ce văd în jur, mai urmează minim zece ani stabili, apoi nu știi de unde lovește declinul (suficient să devină copilul major, gândesc eu, apoi statistica cu mila!).
M-a pus pe gânduri mărturisirea unui coleg de alergare ce s-a pensionat acum două săptămâni și nu era foarte încântat: acum are timp, dar îi cam scârțâie balamalele pentru planurile mult amânate de pe listă… Și mai are și nepoții în grijă două zile pe săptămână. Morala: nu lăsa pentru la pensie ce poți face înainte!
Alte gânduri ce-mi dau târcoale e că n-am prea realizat nimic notabil în viață SAU nu sunt la casa mea SAU nu am averi SAU nu am o carieră extraordinară. Mentalitatea moștenită și-a pierdut puterea, dar aș minți că nu mai face uneori tumbe prin creieraș. Am familie, copil, două-trei pasiuni în care includ și scrisul (pe blog doar – că nici la capitolul ăsta nu mi-am depășit condiția). Dar noroc că-s fire de artist și văd viața cu multe perechi de ochi.
Cert e că suntem pe cât de realizați, de impliniți, de bogați, de fericiți, de singuri pe cât ne simțim. Lumea e prea mare, schimbările în salturi, pentru a ne mai putea compara cu alții sau chiar cu noi înșine. Momentan sunt bine, fie doar și pentru că știu cum e să fiu rău.
Epilog. Explicația imaginii. Nu puteam să nu „sărbătoresc” măcar puțin prin mișcare și mi-am alergat vârsta, dar nu ca număr de kilometri, că de-acum încolo poate doar cu bicicleta, ci ca „desen” pe străzile orașului în care iată, mă prinde 15 martie, a patra oară.
Morala: mâine-poimâine „scriu” 65 și-mi amintesc (sau nu?!?) de ziua când mi-a venit ideea…
La Multi Ani! 🌸
Multumim din suflet pentru toate articolele atat de frumoase si de calde! La multi ani!
Mulțumesc frumos!
LA MULTI ANI SANATOSI SI TURE CIT MAI FRUMOASE CARE SA NE BUCURE SI PE NOI. FRIENDLY
Mulțumesc frumos Mihai, sănătate să fie, ceva frumos de făcut se găsește!
La Multi Ani Claudia!
Știu despre ce vorbești și sunt cu totul de acord.
Numai bine va doresc.
Mulțumesc Mihai! Trăim vremuri libere, dar libertatea interioară ține de fiecare. Plus că înțelepciunea vine cu vârsta, dar și „prostia” se conservă/transformă, nimic nu se pierde 🙂
„Cert e că suntem pe cât de realizați, de impliniți, de bogați, de fericiți, de singuri pe cât ne simțim.”
Fix asa, si mare parte din anxietati, nemultumiri si umbre vin din interior si nu din ce ai in jurul tau….
2046 in cazul in care varsta de pensionare ramane la 65, dar daca mai vine un razboi si se mai schimba curba demografica sunt sanse sa se impinga spre 70 pana atunci.
Oricum ar fi, eu nu vad nici o problema in asta, gandeste-te la tine, erai mai fericita cand nu lucrai sau cum cand lucrezi? Daca gasesti placere in munca data la care te pensionezi e complet redundanta.
Nu știu dacă „mai fericită”, dar mare parte din bunăstarea mea interioară ține de independența mea. Și da, nu aș putea sta fără un job, însă să-mi duc zilele din propria pensie, nu m-ar deranja. Însă n-aș vrea ca acel moment să vină când sunt prea ramolită… Cred că e teama multora. Pe de altă parte, fără un job/responsabilitate, te ramolești mai repede!
Însă chiar și când faci ce-ți place, un job presupune program, organizare. E fix ca acum cu copil la școală când concediul coincide cu vacanțele școlare… Mă rog, mai depinde și de familie, de cât de implicați sau apropiați sunt bunicii, câte generații stau în casă etc. dar oficial așa stă treaba și e foarte frustrant deseori! Cine neagă… are niște mecanisme de autoapărare foarte eficiente 🙂
LA MULȚI ANI! CLAUDIA ȘI MULTE BUCURII.
Mulțumesc asemenea, să fie!
La multi ani Claudia! Sanatate, ture faine si spor la scris – ca tare ne mai place sa iti citim scrierile!
Mulțumesc frumos, Ana!
Draga Clau, la multi ani minunati si plini de energie, cu flori frumoase, cu vise implinite si cu soara-n suflet. Anii vin fara ca noi sa-i numaram. Cred ca e important sa traim clipa si sa facem totul ca ea sa devina o amintire frumoasa. Restul sunt cifre, nu avem cum sa stam sa le numaram tot timpul. Important este ce facem cu anii.
Sa fii fericita!
Dragă Oana, mulțumesc, asta-mi doresc și eu, să mă eliberez de poverile interioare și să fiu fericită. Și să nu treacă prea mulți ani până reușesc!
Să fim sănătoase și să ne revedem cu bine!
(la o alergare în aprilie? îți scriu mai aproape)
La multi ani ! Te inteleg prin ce treci pentru ca seamana cumva cu criza varstei de mijloc. Atunci cand te simti prea tanar pentru pensie si in acelasi timp prea batran pentru a mai putea avea visele de la 20 de ani sa zicem. Este o varsta la care trebuie sa ne gandim serios la un plan pentru pensie pentru ca astazi, cu sistemele de pensii care nu se simt prea bine, pensia este ceva ce trebuie pregatit cu multi ani inainte,financiar vorbind. In privinta reconversiei te inteleg perfect.Chiar discutam cu ani in urma cu cineva care imi spunea ca in IT nu este un domeniu din care sa iesi la pensie ca programator cel putin. Astazi,privind in jur si vazand ca pentru majoritatea colegilor eu sunt de fapt de varsta parintilor lor, imi dau seama ca avea dreptate.
Mulțumesc pentru urare, dar și pentru completare, sunt fix lucrurile pe care trebuie să le iau în serios…